Nu ştiu de unde vin sau unde merg,
Nu ştiu de ce nu sunt ce par a fi…
Nici care-i rostul meu de fapt, nu ştiu
Şi chiar de-aş şti , la ce mi-ar folosi ?
Întrebări care nu îmi dau pace şi mă aruncă brusc în craterul neştiinţei. Privind cu ochii sufletului, destinul pare a fi o carte ale cărei pagini sunt răsfoite de tot ceea ce mă înconjoară: pământ, nori, cer, soare, anotimpuri grăbite …O carte, în care fiecare clipă trecută e un simplu punct, fiecare vis, o virgulă. Virgula dintre spaţiu şi timp. Singurul semn de întrebare rămâne ziua de mâine. >>>>>
______________________