Noapte de Logos
pestele pe uscat)
pamantul se zbatea
rotund se zbatea
ca pestele pe uscat
pana cand a venit
a venit si L-a aruncat
in apele inceputului,
Logosul.
*
L-a scos luminat
botezat
primenit
mai ales alb
rotund
cum scoate la stana
ciobanul
casul din zer
*
cum canta pastorii
peste lume
in noaptea Cuvantului
lerui Doamne lerui ler.
——————————-
bunica se facuse vara
venisem
uscata
doar lumanare de ceara
mana trestie batuta de vant
de ani si de ani
de nameti de zile
bunica albise
se facuse vara
sa-mbracase in alb
peste coaja de haine
innegrita de patimire
rugaciuni murmurate
in ograda, prin seara.
——————————–
cand voi mai avea eu o casa cu atata
poezie in jur
cand voi mai avea eu asa
un cearsaf alb,
asa, o iubire cu nume
Iisus si Nichita,
asa o dragoste cu
cantec
eminescu si doina
cand voi mai avea eu
asa o incapere
cu atata poezie in jur
si atata rugaciune-mprejur
cu atata aer
si libertate atata.
———————————————-
cuvintele, fiare salbatice
cuvintele, fiare salbatice
il cunosteau
el le vorbea pre
limba lor
lupilor,
cuvintele blana aspra
de par
ii tineau de cald
in pustia frigului
acestei lumi
pe obraz
lina atingere
—————————————-
poemul se naste dintr-o fiara salbatica
poemul se naste dintr-o
pasare salbatica
in noapte,
in mai multe sute de nopti,
tineam
rotundul cap balai al fiului
meu imbratisat ca un poem
respira, inima ii batea
parasit,singur sub
ploile si
furtunile lumii
tineam capul baiatului meu
sub brat
el zambea, in somn ingeresc
se ilumina
candele ardeau,
pe firmament
aprinse de
gurguritul,
inflorat de zambetul sau
maine dimineata voi strabate cerurile
voi pleca desprins
dimineata
peste genuni
peste aceasta
mare de lume
veniti mai aproape
mieii mei de copii
sa va mangai pe crestet
maine dimineata
voi strabate cerurile
insotit de ingerul meu
asezat fulg de nea
pe umarul greu
———————–
blanda privire din varful turlei de manastire
(sfantul gheorghe)
Sfantul gheorghe desena
cu firul subtire
de verde
icoana uciderii
unui balaur
ochiul inota
in mai multi pesti
vazatori
triunghiul creatiei
blanda privire
din varful turlei
de manastire
———————————————–
paine de saturat setea flamanzilor lumii
graul imi umbla pe sub
piele
imi galgaia
in ritmul
turnului cu
ceas
sangele imi umbla
galopand
inima imi
curgea
in ritmul graului
paine de saturat
setea flamanzilor
lumii
herbert von karajan
dirija acest cor
———————
cad ca un mar de pe creanga
iulie in mijloc
viata mea e vara
seceta ma ninge
ploaia ma doboara
*
sfoara trecuta prin
urechile pieptului
e dulcea lumina
de ceara.
se infunda genunchii
in lunecare
mainile se sprijina
garbovite
pe rugaciune
de paine
ca pe un fagaduit
pamant.
*
trambe de colb
se ridica in mine
focul si caruta
pe drumuri de nori
sa tune
in noaptea
sfantului ilie
cad prabusit ca un nor
de pe creanga
———————————
rochia alba
(noaptea nuntii)
1. o singura data pe an
zalmoxe isi spala
fata in apele tale
o singura data pe an
intelepciunea isi
leapada pielea de sarpe,
rochia,
o singura data pe an
dacii vin sa-si plece
ochii de lupi
o singura data cerbul
ranit
se retrage in codru
adanc in padure
sa-si vindece ranile
era seara, se descarcau
vitele
spre a fi injunghiate mai
grabnic
bunica ma tot intreba
unde suntem,
bolnava in masina
intoarcerii acasa,
2. era seara intrasem in cetate, lucrurile
straluceau de perfectiune
si tocmai atunci mi-am adus
aminte de mana
ei calda pe crestetul meu
in noaptea nuntii
“la poesia de la vita
e composta da una sola
parola: mama“
poezia vietii imi zice un
prieten napoletan
este desfacerea picioarelor
si inchiderea capacului
de sicriu
o inchidere
si-o deschidere
apoi am adormit
imediat,
“torna, torna fratre“
____________________
Pictura de Viorel Lazarescu
____________________
______________________