Infinita coloana
Geometric zbor-
in pas de bronz, romboidal-
egal si calm
ridica-n slavi
divinul gand
*
Absoarbe in ea
licori de vis
un gand nuntit
Betii de spatiu infinit-
nutreste dor, cuceritor
nicicand invins.
*
Sufletul ei ridica in cer
geometric, calm
toti zaristi noi.
pe umeri goi.
*
Divinul dor de azur inalt
se incheaga in pas romboidal
continuu mers
spre univers
nicicand invins.
*************************************
Pasarea maiastra
Inefabila linie, verticalitate perfecta
in ascensiune celesta
haine grele de materie lasa
*
Maiastra pasare
Nimic n-o apasa.
Gand pur ridicat in azur
Jos lutul
imperfect si pur.
Sageata eterna- concentreaza
esenta
gravitatie invinsa, in zbor
transcendenta.
*************************************
Euharistie
Noapte sublima!Cerul in sfinte oglinzi
se naste din ape
trunchiul pamantului
vrea sa se adape
Harul il cutreiera.Duhul calatoreste
in Cuvant
Euharistie divina intre cer si
pamant.
*
Apoteotica noapte!Vai de lumina izvorasc
din pacea eterna.
mantuie lumea- blestemul adamic
dare de fum sangereaza in drum
duhul satanic.
*
Vesnic Cuvantul vorbeste
prin glasuri de vant.
Euharistie deplina
intre cer si pamant.
************************************
Sus spre zenit
Impur Nadir
desprins din cer-
te-au alungat si blestemat
paganii zei
sa nu revii.
*
Se naste in el aprinsul dor
sa se desfaca incetisor.
din pat de jar
de sub portal
ce-l tine inchis
cu temnicer.
*
Indragostit e de zenit
din nou ivit
in somnul lui indelungat
si blestemat.
*
Strafulgerat de-un gand porni
sa se desprinda lunecos
din locul lui intunecos
si dureros.
*
Sus spre zenit
ca-i e menit
sa se nunteasca iar cu el
intr-un inel.
*************************************
Ranind transcendenta
Pasarilor Domnul le-a dat in dar cantecul
cand au migrat din gradinile raiului.
*
Fluturii au fost candva paji
la curtile curcubeului-
multumit, acesta le-a daruit culorile
sa se joace cu ele in alint.
*
Florilor li s-a dat puritatea luminii
sa sublimeze in corolele lor duhul pamantului;
tacerea in care se-nchid se preface intr-o mare
ce ma inunda pana la piept,
pana la frunte,
pana dincolo de fiinta mea trecatoare.
*
Glasul meu e din pamant sterp si
din piatra amara- n-are metafizica
cantului lor insumat peste fire ,
rostind, ranesc transcendenta
limbajului lor.
************************************************
Visul semintelor
Semintele au locuit candva in ceruri
Printre holde de stele-
s-au zbenguit in copilarie in
praful lunar;
au prins hore in jurul Pomului Vietii
si-au baut din licoarea divina.
*
Crescand, au primit aripe de ingeri si
misiuni de arhangheli
trimisi sa duca germenii vietii
ca o bunavestire daruita pamantului.
*
De-atunci, semintele privesc necontenit cerul,
visand sa revina intr-o zi
in locul de unde-au plecat.
********************************************************
Catedrale
Odata intrupate in Cuvant
logodite, gandul si fapta
se prefac intr-o catedrala de piatra,
tesand in jur o eterna poveste.
*
Departe, doar catedrala tacerii
domneste solemna cu turlele-n vis.
*
In altar sfintii aprind candelabre
de argint.
si bat clopote mari in rastimpuri
intru slava intruparii Cuvantului
si vesnic neodihna Creatiei.
*********************************************
NU MAI INTREZARESC HOTARUL
Doamne al zilelor si noptilor mele
de osanda,
e bezna in jurul meu si in mine,
nu mai stiu azi ce e rau, ce e bine,
nu mai intrezaresc hotarul
dintre viata si moarte.
*
Nu stiu incotro s-o apuc
umblu bolnav si nauc.
*
Ratacesc noptatic prin huma
si le vad pe-amandoua de mana
sunt poate surori?
sau poate o singura fiinta?
nu imi mai e putinta
sa le separ, sa le inteleg,
pe care din ele s-aleg
s-o slujesc cu credinta.
******************************************
SUFLETUL MEU BEDUIN
Uitatu-te-am in nepasarea mea
si sub povara grijilor mele
iar buzele mele n-au mai rostit
numele Tau
din zori pana-n noapte.
*
Infricosatu-m-am de nimicnicia mea
si de uitarea mea ce va acoperi in curand
casa mea, fiinta mea si amintirea mea.
*
Risipitu-s-a sufletul meu
ca nisipul desertului
si trupul meu se-ngroapa
sub copita camilelor.
*
Ingreunatu-s-a cugetul meu
Sub povara de patimice port.
*
Porni-voi intr-o zi spre
Corturile Tale
Iar sufletul meu beduin insetat
nu va mai rataci sub
mirajul de foc al desertului.
**************************************
SUNT CERTAT CU SUFLETUL MEU
Nici o lumina, nici o calauza,
nu ma mai duce spre Tine,
drumurile s-au troienit,
s-au infundat
in ele pacate grele
gropi adanci au sapat.
*
Intristat ma invart singur,
si fara vreun rost,
nici in mine insumi
nu mai gasesc adapost.
*
Sunt certat cu sufletul meu pacatos,
ca zilnic nu-ti mai aduce
ca altadata prinos;
nu indraznesc sa sper ca
pacatul meu vei ierta
desi ma hranesc
cu azima Ta.
*
Respir necontenit mirosul de cer
Din tarla mea de oier.
*****************************************
IN PUSTIURI NU TE MAI CAUTA NIMENI
Duhul Tau, Doamne,
nu mai colinda pe ape
ca in cea dintai zi a creatiei
iar Tu nu mai rostesti inca o data
“Sa fie lumina!“
*
Fara Tine negura s-a instapanit
In toti si in toate.
*
Nu mai paricipi la nunti
Ca cea din Cana Galileii
Si vinul si bucatele nu mai au
Nici o aroma de cer.
*
In pustiuri azi nu Te mai cauta nimeni;
sihastrii s-au intors de mult
la vetre mai calde, mai moi ;
*
Talantul dat noua,
sa ne incerci vrednicia
l-am ingropat in pamant
si nici o roada sacra
n-a mai rodit sufletul nostru.
***********************************
M-AI PEDEPSIT
Nu Te-am ascultat si am pacatuit
Cu gandul, cu ochii, cu fapta,
dar poate asa
mi s-a intocmit mie soarta.
*
Sunt intristat ca n-am fost intrebat
daca vreau sa vin pe lume
undeva, intr-un sat ;
de ma intrebai, Ti-as fi spus
ca vreau sa raman la Tine-n ograda,
sa Te slujesc mereu cu credinta
sa fiu cu Tine o singura fiinta;
*
sa nu mai fiu nevoit pe pamant
sa ma iau cu moartea la sfada ;
sa ma tocmesc cu ea dur
pentru fiece ceas
din zestrea mea de pripas.
*
M-ai pedepsit c-am iubit
c-am nesocotit cele sfinte,
porunci date omului indreptar,
inscris in condica vietii lui sarindar.
**********************************************
URCUS GREU
In sir neintrerupt
suflete urca anevoie la cer
spre inalt , spre abis…
oare cerul mai e inca deschis?
*
E atata trud, atata inclestare,
in drumul lor cu speranta in spinare
si duc cu ei un ravas
de soldat, de taran, de ocnas –
ca Domnul trebui sa stie
cati osanditi se mai afla sub glie
si-acolo sus, sa-i primeasca instiintat
ca mai toti vin de la plug,
de prin sat –
sa le faca dreptate
sa le dea semnatura Lui pe peceti
ca semn ca dreptatea va ramane a lor,
veci de veci.
***********************************************
INTRE DOUA CHEMARI
Ingerul Negru imi striga:
“Vino cu mine sa-ti redau tineretea,
tot focul de patimi dupa care tanjesti;
lasa-ti zdrentuita cuirasa celesta
cu care incerci ipocrit sa te aperi de mine,
inalta-te din tine insuti
ca o coloana de templu pagan.“
*
Ingerul Alb imi sopteste intristat:
“Eu nu pot decat sa-ti relev Paradisul,
Sa-ti dau aripe cu care sa ajungi pana la el
dupa multe incercari si restriste,
dupa ce vei ucide in tine
apocaliptica fiara.“
*
Rastignit intre cele doua chemari
ca un fur osandit pe o cruce
tai sufletul in doua cu o sabie
sa-l eliberez de mine,
sa-l las singur s-aleaga
calea spre care vrea sa se-ndrepte.
*******************************************
RUGA
Ma ridic de la pamant in picioare
in fata soarelui – tata –
cu smerenie il rog sa ma primeasca
intre ostenii armatelor sale de raze,
sa-mi dea binecuvantarea,
sa-l slujesc in altarele sale de para.
*
Ma rog norilor sa ma inunde cu
Alba ploaie de vara,
sa ma prefaca pe pamant roditor,
in care sa opreasca cocorii in zbor.
*
Ma rog astrelor sa-mi tocmeasca destinul
de scrib in folosul cetatii,
sa nu uite visul Atlantidei,
scufundate in adanc.
*
Ma rog marii sa ma poarte pe valuri
duios- pana la malurile Styxului
sa ma-ngroape in nisip
la picioarele Sfinxului,
sa pot privi impreuna cu el
amurgul Olimpului.
************************************************
CERCUL DESTINULUI
Suntem prizonieri in inelele anilor
nimeni nu stie , nimeni nu poate
sa iasa din cercul destinului
un pas mai departe
*
Marginea lui - vesnic povara
sunetul anilor in noi se strecoara
*
Cercul se-nchide, cercul ne e mama
destinul nu vrea sa dea
la nimeni seama.
*
Straluce prin noapte steaua polara
arde in clocot amiaza de vara
nori se preling fumegand,
la marginea zarii
valuri se sparg obosite de
ancora marii.
*
Din genune de lume
din abisuri de vreme
doruri de viata
dau glas sa ne cheme.
**********************************************
PLECAT DIN MINE INSUMi
Am plecat din mine insumi o vreme
ca dintr-o casa parasita,
am inchis atunci toate usile
toate portile- ca nimeni sa nu mai intre
in mine vreodata.
*
N-am indraznit sa ma uit inapoi
sa repet tragedia lui Loth
paraseam si eu o Sodoma
doar de mine stiuta.
*
Am pribegit ani multi
in nestire prin lume.
Am refuzat un nou pact cu Mefisto,
dar in tarziu m-a prins dorul
de sinele meu
ca de Itaca natala.
*
M-am intors sa-l gasesc
dar eu nu mai eram acelasi,
murise in mine Ulyse.
*********************************************
PLANSUL SINGURATATII
Singuratatea e o gara veche
Cu liniile scoase demult.
*
In ea nimeni nu vine, nimeni nu trece.
*
Timpul se plictiseste asteptand ceva
ce nu se mai intampla,
apoi se pregateste de somn lung.
*
Fiinta isi simte din ce in ce mai aproape marginea
dandu-i ocol,
amenintand s-o sufoce
s-o infasoare in caramizi
pana la carne,
pana la suflet.
*
Resemnata, incepe sa se zideasca
in sine
pana la brau,
pana la piept,
pana la acoperis –
doar ea isi mai aude plansul prelung
venind din adancuri de sine.
*
Cei de afara
trec nepasatori
pe langa monastire
fara sa-si faca vreo cruce.
*********************************************
INVOCATIE IN STIL ANTIC PENTRU
INGERUL MORTII
Primeste-ma sub acoperamantul tau racoros
si-n brate ma prinde
la hotarul intunericului
de care ma sperii acum.
*
Iarta-mi mie teama de tine
ce m-a insotit dureros
in toate anotimpurile vietii
si-a umbrit bucuria ochilor mei.
*
Inveleste-ma cu o naframa de soare
ca trupul meu sa ramana cald
in pamant si sa se bucure de
imbratisarea taranii.
*
Stropeste-ma cu isop
Si se vor curati oasele mele
Innegrite de vreme si de necuratenia pacatului.
*
Insoteste-ma in drumul ce-l fac
Spre vamile cerului,
fii calauzul meu, sfatuitorul,
de care am nevoie sa-nving singuratatea
ce ma va coplesi.
*
Da-mi mie lumina zilei de vara
sa-ti pot trece senin pragul
impacat cu mine insumi
si vrerea a toate.
*
Da-mi taria sa ma despart linistit
De ispitele acestui pamant
De tot ce-am adunat si intrupat
Ca rost al singurei vieti
Ce-mi fu data.
*
Iubeste-ma ca pe fiul tau,
si primeste imbratisarea bratelor mele,
fa-ma sa ma simt al tau
in lumea in care ma voi muta
dupa trecerea Styxului.
************************************************
____________________
Pictura de Viorel Lazarescu
____________________
______________________
