NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

Frustrare

Clocot fumegând a neputinţă,

Implozia absconsă de deşertăciune,

Miriapodia obsesivă a tentaculelor

De gând create şi impuse,

Silite să imeargă în subconştientul

Milei de sine. Infamia subversivă

A răpirii de la sine ce suportă

Iadul simţirii; autoteroare anti-sine

Care se răsfrânge plurimorf asupra substanţei

Constrângând-o să irumpă.

Neputinţa vieţii, neputinţa morţii,

Invidia vieţii, invidia morţii,

Autonimicire.

Maşinaţie intrinsecă, firavă fantă

Ce tinde în afară, orbirea fiinţei

Dizolvate în consubstanţialitate.

Temere

Fior incert, emoţie, năvală

Ce zguduie temelia fiinţei

Înrobind coşmaruri,

Tenebrele virtuale

Apasă, mortifică disoluţia unităţii

Desfăcând legăturile,

Inundă conştiinţa sufocând-o

Sub valurile insidioase ale îndoielii,

Umbră halucinantă, distructivă

A presiunii spectrale

Muşcând sufletul cunoaşterii

Adâncite în neantul

Dezordinii universale.

Deznădejde

Vuiet surd, avalanşă taciturnă

De mistere ce se claustrează

În neputinţe şi deşertăciuni,

Cutremur intern răscolitor de

Vise vane şi iluzii descompuse,

Putrezind adâncurile sufletului,

Esenţe de răzvrătire, forme de

Neatins, înălţimi de neajuns,

Lipsă de contur, tumultoasă lipsă,

Voie şi libertate a neantului

Învolburat în fărâme,

Avalanşă surdă, vuiet taciturn

Iradiind întuneric, falie opacă

Între substanţă şi fiinţă.

Apocalipsă

Genuni uriaşe,

Peste Acoperişul Lumii

Se înfruptă din construcţia

Sinelui Universal,

Surpând lianturile,

Doborând forţa de a pătrunde,

Specii întregi ucise,

Suflete macerate,

Spirite nebune,

Omul răstignit

Se roagă pentru

Dumnezeirea ce aşteaptă

Cataclismele Neantului.

Inocenţă

Farmec candid,

Mugur plesnind a floare,

Boare de liliac proaspătă,

Incandescent de pur,

Violaceu de intens,

Rază emanând

Sclipiri de sihăstrie,

Temătoare de întuneric,

Oglindind irizaţii

Plurimorfe şi profunzimi

Tainice, sămânţă

Dalbă de Dumnezeire,

Translucidă cu transparenţe

Lacteice.

Patimă

Incendiu mistificator

Aprins de scântei

Subterane,

Putrezind în temniţele

Claustrante ale sufletului.

Focare de infecţie lugubre,

Tenebroase şi născătoare

De izvoare epidemice

Ce furtiv dislocă, dezvăluie

şi mortifică prin vina

propriei înclinaţii

esenţe siderale.

Alter ego…

Oglinzi suprapuse

Peste lumini lăuntrice,

Dimensiuni atemporale

Peste veacuri şi eoni,

Sclipiri identice de

Divin ce se întrevăd şi

Comunică prin

Interconexiuni cosmice,

Infinitul variabilei şi identicului

Pe Bolta sfântă a

Umanului transfigurat.

Rugăciune

Fiind suprem,

Atemporal şi infinit,

Iubeşte-mă ca

Pe Aproapele tău,

Ca pe Semenul tău

Ce iubeşte şi Te iubeşte

Pururea, dincolo

De Univers, dincolo de

Micimea Creatului,

Dincolo de imponderabil,

Iubeşte-mă în libertate,

Iubeşte-mi nefiinţa,

Iubeşte-mi vina,

Iubeşte-mi căderea,

Iubeşte-mă cu totul,

Vorbeşte iubirii Tale

Celeste, siderale şi

Tunetului şi Ploii şi Ninsorii ,

Vorbeşte necredinţei şi

Deznădejdii mele,

Iubeşte-le pe deplin.

Crucificare

Spini sângerii

Dezvelind cranii,

Păcatul credinţei,

Avatarul sfinţeniei,

Rază purpurie

De esenţa fierbinţelii

Sacrului manifest,

Iubirea nealterată

A chipului divin

Înscris în hotarele

Umanului, desfiinţându-se

Liber şi cu vrere

În Mareea Fiindului

Mereu.

Combustie

Rug macerând viscere,

Tumult intrinsec

Pârjolind Sinele

În flăcările pătimaşe

Ale Răului concret,

Secrete latente şi

Purtătoare de mistere

De focuri reci,

Ce vin să subjuge

Şi să cumuleze

Neanturi şi haosuri,

Toate devenite scrum

Cosmic de Ură

Împotriva Omului-Unu.

Falii

Deschideri abrupte,

Povârnişuri imanente,

Incorporale şi abstracte,

Clătinări descendente,

Căderi descentrate,

Întunecimi de nepătruns,

Opacităţi de pădure

Sub diluvii uranice,

Tăciuni scânteind

Tenebre profunde,

Foame de contorsiuni

Psihice mistuind universal

Unul-uman.

Iluzie

Imagini răsturnate

În oglinzi supraetajate,

Fiorduri de dezamăgiri,

Castele de sticlă mentale,

Turnuri ivorii de simţăminte

Ce trădează şi supun

Întregul, lumină subversivă

Care acoperă falii,

Le învăluie în intrigi şi

Speranţe pustii,

Iubire de sine peste hotarele

Demarcate în şanţurile

Inconştientului, perfide

Seminţe creatoare

De sisteme-păianjen.

Metamorfoze

Leul cu cap de şoim

Se strecoară printre

Legendar şi anistoric

Şi înţeapă cu

Tentacule de meduză

Otrăvind veninul

Imaginarului, înfulecând

Materii de corpusculi,

Înfierează cu copita

Potcovită de mitic

Cornul abundenţei

Făcându-l scrum

De papyrus turnat

În oţelul dramei

Eterne.

Transcendere

Rupere brutală

Şi abruptă de

Concretul singular,

Armonie a sferelor

Ce cântă purul cânt

De iubire absolută,

Sirenă ideatică

Vie, dinamică şi circulară,

Liant firav şi netrainic

Cu Fiindul absolutizant,

Depăşire unduioasă de uman,

Înălţare a valului

de pământ şi apă

în eterul transfigurat

în irizaţii aurii

de transă.

Amintire

Urme de surâs,

De trecut îngheţat,

Uitat într-un colţ

Al memoriei, întoarcere

Răsucită spre vestigii,

Inerţie vinovată

De dinamism

Infatuat în dans

Instantaneu şi

Clipind des sub

Faldurile învechite

De existenţe intermitente,

Fulger iradiind curgerea

Cu zgomot de ţambal

A efemerului mereu muribund.

Iluminare

Scânteie astrală

De lumină ancestrală,

Nimb metamorfic

Sideral, izvod de

Puritate originară,

Fără vină,

Fără culpă,

Fără uitare,

Noian de esenţă

Divină, suflu

Supraexistenţial,

De formă sferică,

Nemuritor de fierbinte.