Biletelul de pe masa
Mânâncâ de pe masâ cu pâine
Bea lapte,fâ-ti lectiile ,aspirâ praful
Nu te hîrjoni cu Câtâlin,nu deschideti usa
La nimeni ,dormi,citeste povesti,te sun
Pe la cinci de la scoalâ
Iti aduc ceva dacâ esti cuminte
Nu umbla cu chibriturile
Deschide televizorul
Nu fâ firimituri
Dacâ iesi afarâ ia-ti cheita la gît
Nu te sui în corcodus
Cumpârâ pâine,ia-ti covrigi
Joaca-te-n fata blocului
Nu tipa-n scarâ câ ies pensionarii
Si te implor
Repetâ tabla înmultirii cu 6
Te iubeste mama cu dor
Citeste însâ biletul …asa …puisor…
Miraculum
Ploaia si nasterea firului neted de grîu
Eu nascatoarea de fiu
Dezvelind copilul meu viu
Ce rarâ – ntâlnire
Ce gravâ-l pâstrez pe genunchi
In tremurul mâinii si-a pieptului plin
Febra-ncercârii
Din necuprinsul
Vietii si mortii biruite-n doi
Ce-as fi putut sâ mai murmur
Toate-ale lumii
Mai moi si usor dâruindu-se
Bratelor mele
Uriase si grele în sufletul uimitei tâceri
Frumusetea si pacea
Cu care-ntr-o mare de grîu
Mâ aplec înspre fiu
Si-l învat lîngâ zori
Sâ porneascâ…
Delicat emisfer
Bârbatul desfâcu bratele
Convingâtoare adâposturi
La prima vedere
Ii dâdu încuviintarea
Intîmpinându-l ca de pe altâ lume
Ar fi vrut sâ cadâ cumva de sus
Sâ strige câ-l vrea si s-o creadâ
La ce bun atîta solemnitate
El,strîngâtorul de fapte
Ii spune sâ tacâ
Ea tace
Ea doarme
Sub pleoapâ statuia de zahâr
A melancoliei
Se-neacâ
Ce freamât
Ce freamât stingher
Prin grâdinile suspendate
Sufletul ei,delicat emisfer
Secventa matinala
Buletine de stiri ,alte diverse
Curg prin pereti
Trupul miscîndu-se-n vidul
Dintre mine si susurului somnului
Pe buzele fiilor
Cel mic deschide un ochi somnoros
Cine citeste mai bine ca mine
Aceasta deschidere…esti tu…ai venit…
Ia-mâ-n brate si pune-mâ-n patul
Tâu…
Nu-i spun nu e timp
Mîngâie-mâ tare…
Si-l mîngâi asa-n somnolenta stârii
Cu care copilul ti-e drag
Si ti-e foame
Ca si cum l-ai mai naste odata
Nu-nchide ochii câ râmân singur…
Ce culoare au stelele
Ca soarele-mi spune
Dar dintii …sunt ca zâpada
Patru ani ,fiul meu ,vîrsta lui
Hrânind cu pâine cu gem sau cornuri
Câteii orasului
Cesaul trecuse de « ia-mâ în brate »
Sorbindu-ne pe deplin diferit
Dimineata…
Tema principalâ
Niciodatâ atît de aproape
Cît sâ se împace umbrele
Nicicînd într-o singurâ umbrâ
Ce stiu se repetâ
Ce vreau îsi aratâ aripa de lut
Nemâsurabilâ planta cu care
Aidoma-s fâcutâ
Ca si cum as fi ca si cum m-s fi rupt
Ostenitâ de seve
In cumpâna pasilor,ruginitul tumult
Vîntul vindecâ oxigenul
Obosit de freamâtul nârii
Incâruntite melancolii
Pînâ la strîmta facere a cuvîntului
Riduri,emisiuni perimate-n oglinzi
Semne de soc ale pielii la frig
Inertii scuturate-n râgazul ostil
De-a citi cu nesat si prosteste-n
Grimasa singurâtâtii vecinului
Cît poate sâ-i fie de fricâ
Umeri de piatrâ apasâ fâptura
Suavâ a cîmpului,grîul
Pâîne care te cautâ –
Arma cu care mâ stiu
Dacâ lupt
Tema principalâ a dragostei(cum se vede)
Mai face-o gaurâ-n frunte
Nici pe mine nici pe tine nu te înduplec
Tu,numai du-te …
Strada Cosmos
Toate drumurile sînt pe hartâ-
Echilibru conventional
Sîmbâta ,duminica ori la salar
Cartierul miroase a bere ori vodca
In aromele florilor aspre
Sâdite de-un activ cetâtean voluntar
(Pensionar)
Ce contraste
Un adevâr relativ ,dar trist ca acesta
Poate fi rama-n care
Si suflet si sînge pentru semeni tresar
O femeie cu plase,cu umerii tari
Cu prunci smorcâiti
Mârsâluind la orisice cozi cu rabdare
Este
Nobil pretextul unui posibil poem
Viguros,enrgetic,chiar extraordinar
Doar sâ-l culegi de pe pleoapele-i sacre
De pe chipul de zahâr si sare
Din zîmbetu-i rar…
Varâ 1981
Nu stiu care este bumbacul rege al verii
Nici accesoriile modei la soarele anului acesta
Nici alimentatia ,nici viata modernâ
Nici tiparul fericirii mâcar un sezon
Nici gândul super-dens ,super colorat
Care duce la buna igienâ a vietii
Sâ renasc în mâcar vitalitaea imaginatiei
Imi doresc sâ trâiesc mai aproape de naturâ
In sînul si-n ritmul ei ce sâ zic
Fârâ griji ori constrîngerile civilizatiei
Dacâ tot amîn pe mâine vacantele,
Soarele,libertatea,ora rochiei
Decoltate,subtiri
Exersînd farmecul si umorul,bucuria ,
Dragostea,viitorul –bogate-n arome
Din memorii mâ sustin si desprind
Tînârâ ,activâ ,fierbinte
Mi-e foame de cîntec si-mi cînt
Aflu de care pârti ale lumii mai sânt
Molusca durerii sparge nisipul nelinistii
Plîng femeieste,bîzîi ,deci cutreier închipuiri.
Discurile soarelui mâ retin în destin
Sper sâ trâiesc o mie si una de vieti fabuloase
In undele cîtorva raiuri albastre
Unde lumineazâ poeme cu sau fâra cuvinte.
Profa de francâ
Oricînd femeia de serviciu
Imi zîmbeste si-mi dâ un mâr
Curtea e plinâ de copii
Arcuri aurii gata sâ se-ntoarcâ-n
Razele soarelui
Mâ privesc si-si dau coatesimpatice
Le ghicesc gesturile
Nu se vor opri din joc
Eu nu-i sperii,le mai si zîmbesc
Si-n pupilele lor spontan-curioase
Nu sânt deloc tristâ
Vorbim vrute si nevrute
Pe limba îngerilor
De la elevul Popescu cumpâr un câtel de pripas
Nobila rasâ zisâ ad-hoc « dintre blocuri »
Mâ costâ cît spune el cu gravitate :
Saptesprezece lei !
Licâriri vioaie sub fruntile mici
Rontaie cunostintele
Ei stâpînesc zîmbetul,indulgenta,râbdarea,
Increderea,zelul aripilor mele…
Femeia de serviciu mâ salutâ si-mi întinde
Un mâr
In cealaltâ mânâ tine o mâturâ strasnicâ
Judecata copiilor are mereu un chip nou
Foamea lor curioasâ,interesul vioi,gesturile
Si sperantele lor mâ tin prizonierâ
Imi eliberez inima,lucrâm împreunâ,
Vom afla pînâ la urmâ cîte ceva
Astâzi soarele mi se pare cîrliontat
Hîrjonindu-se în purul contur
Al recreatiei mari.
Documentare
Pe teren realitatea sta cam asa
Cînd ploua cînd era soare cînd stationa
Pe tarabe ,diverse legume adverse
Un târan ivre însâ comersant
Nu mai realiza operatia cu care dai clientelei
Ardei grasi pe trei sortimente
Mai ales uitase sâ mai dea restul la sutâ
Orâseanu-i râstoarnâ ardeii în fatâ grâbit
Si-i smulge-anevoie bancnota din degete
O bâtrânâ pur si simplu fura
De colo o rosie ,de colo un mâr
De colo ce-_o fi
Am vâzut cum târanul o mâsura pe sub gene
Si habar n-avea ce sa-i facâ
Era om cu frica lui Dumnezeu
Doar se crucea si se minuna
Sâ nu râmînem în afara sentimentelor
Comoditatea este la ordinea zilei
Gînduri,
Degete de salariati
Isi apropie halbe sâlcii,se pune tara la cale
Dupâ arsurile chipului EI muncesc
Sînt nerasi ,pînâ seara au privirile tulburi
Nimeresc anevoie soseaua ce-i duce spre casâ
Unde femeia lor grasâ asteaptâ banii de cosnita
Socotind în grâmezi separate întretinerea,lumina,
Televiziunea,pâinea cea de toate zilele
Nu-l mai trezeste ca-n alte dâti,îl descaltâ
Isi spune doar pentru sine abia ne ajunge…
Regina cratiţelor
Capabilâ de a râmîne vie
Plinâ de viaţâ în acest corp stînjenit
Povestea mea e banalâ ,umanâ
Un singur poem el singur
N-ar şti sâ-l exprime ;
Desi ridiculâ,desi învinsâ
Nu îngenunchez,
Mîngâi pereţii,vazele,boluri de aer-
Martori fideli,
Arome de plante se ridicâ
In mica bucâtârie
Respir adînc ,îmi dau curaj
Reginâ a cratiţelor,
Ochii mei sînt sufletul şi oglinda
In care mâ las surprinsâ
De mine ,de voi,
De cîtva timp,
Din cruzime
Pleoapele voastre veştejite
Decapiteazâ vise şi priviri.
Raţia
300 grame de pâine neagrâ pe zi de persoanâ, de patru ori pe an carne de porc
Cartofii mor sub lama argintie
Mâ ignor îmi fac datoria
Revoluţionarâ
N-am încotro.Mi-e teamâ
Sâ nu ajung fârâ motiv
La stîlpul infamiei.
Strîngem din dinţi
In uleiul rînced al singurâtâţii,
Rîsul idiot, aplauzele
Sînt obligatorii în programul
Regulamentului lor
Interior
Sâ-şi eternizeze puterea,
Ei deseneazâ aceste destine ostile
Anapoda.
La ore fixe,
Autoritatea invizibilâ şi supremâ
Urlâ:
“Sînteţi prea graşi!”
Distribuie cu pistoletul şi-n forţâ
Pe cap de sclav,
Oribile tichete de raţie
Muncitorul
Omul acesta albit s-a spetit cu munca
Femeia îi toarnâ ciorba caldâ
(ultima promotie casnicâ)
Ascultâ vorbele-i aspre printre sorbituri
Râmîne mereu interzisâ de importanta
Acestui templu- al mecanicii
Ia sa-i pun si-un ardei iute e nervos
…câ mucosul cutare s-a ajuns
Nu mai ia(seralistul) de jos nici o saiba
Mai adaug-o lingurâ douâ de licoare caldâ
Poate-i trece nâduful
Niste tînci « inginerasii » ca si ciupercile
Dupâ ploaie-i pun niste întrebâri
De te umflâ rîsul,dar fiindca-l cautâ
Le râspunde pârinteste ,ca un apostol sfînt
Al motoarelor
Omul acesta albit s-a spetit cu munca
Bea niste vin,o posircâ,altâ voce ,alte gînduri
Reparâ clanta stricatâ
Bîjbîie-n ziarul local,adoarme pe loc
Somn mereu greu
Acoperit pe fatâ de cifre,angajamente,anunturi
Familiale si banalii –ochelari
Peste riduri de frunte…
Tatâl meu pe strada traversierâ
Fluviul rosu traversat
Dintrodatâ
O ,tatâl meu
Aceastâ mare pasâre liberâ
Fârâ întoarcere
La râspîntia emotiilor
Imi face semn,rîde ca un nebun
Redevine copil
Deloc grâbit sa plece
Inca si încâ
Departe,tot mai departe
Nu am putut face nimic
Si nu am înteles nimic
Din absentâ…
El rîde.
Vâd dintii sâi mari
Si albi.
Pe veci
Ochii sâi mari râmân
Inchisi
Sub pleoape de argint
Migratoare
Copilul acesta ,tatâl meu
Vine ,râmîne ori pleacâ de o mie de ori
In norul rosu
Acoperit de mari batistele albe-
Infinitul –
Ploaie de semne
Pe strada traversiera
Exod 1989-cereri de azil şi bicentenarul revoluţiei
Batrîna aşezatâ pe un cauciuc spart
Bate fârâ-ncetare tam-tam-ul
Sfîrşitului de lume :
“Oamenii sînt pe aici pe dincolo
Nu ne vor vedea…”
Arborele-Altar îşi schimbâ scoarţa,
Atrage şerpii devoranţi
Excitaţi de laptele matern,
De prunci şi tinerele lor mame.
Bâtrîna femeie cocoşatâ, ştirbâ
Işi acoperâ gura şi pune o mînâ
Pe inima sa iubitoare,
Cristul pictat pe lemn
Il va atinge de-o sutâ de ori
Urlînd de durere încolţitâ
« Oamenii sînt pe aici pe acolo
Ei nu ne vor vedea …»
Orbitâ , nu mai vede nimic
Doar un omuleţ care atîrnâ
Din ce în ce mai pipernicit
In copacul-altar,
Spînzurat pe un soclu
Insîngerat.
Out of Europe
Drepţi în noroi, în vînt
Voi visaţi, vînaţi fericirea
Copiii dorm în carcase de maşini
Beau apa Senei
Si tulburi de dimineaţa pînâ seara
Râtâcesc pe trotuare
Cerşesc cîteva centime
Intr-un pahar
Agasînd trecâtorii :
Pentru mîncare Domnule vâ rog,
Vâ rog Doamnâ,
Inutilâ câutarea cheii
Acestui paradis aparent
Lumea are inima de ciment
« Drepţi în noroi în vînt
Voi visaţi,vînaţi fericirea »
Oameni enervaţi coboarâ
Din furgoane
Strivesc aceste maidane pustii,
Cocioabele lor,
Si urlâ
Nu sînteţi la locul vostru
Niciunde
Vâ cer actele
Acoperindu- şi nasurile
Nava voastrâ,
Deznâdejdea-
Si-a pierdut demult odgoanele
Chipurile sumbre
Corpurile obosite, înlânţuite
Si solidare
Adulmecâ aerul greu
Ingrâmâdite
In celulele iadului-
Furgoanele de animale
POSTFATA
Examene la oral (20 de ani dupâ Ceausescu)
Aceeaşi remarcâ simpaticâ şi înmulţitâ cu o sutâ!
« Aveţi un accent… ?
Aaaa,sînteţi româncâ…
Toatâ lumea vorbeşte acolo franceza
Spuneţi-mi era chiar atît de dur?
Nu îmi vine sâ cred?
Nu a putut fi atît de teribil
Mass-media exagereazâ mereu ,nu-i aşa…?”
………………………………………
Râspunsul meu e deja pregâtit,
Foarte lung,
Recitat de sute de ori !
Da am trâit-o ,am supravieţuit
Imaginaţi-vâ în locul nostru:
15 litri de benzinâ pe lunâ,
Cinci copii obligatorii pentru o femeie
Pînâ la 45 de ani, fârâ drept la avort.
Dragostea o corvoadâ şi ca rezultat
O sutâ de mii de orfani ori abandon de copii.
300 grame de pâine neagrâ pe zi ,de persoanâ,
De patru ori pe an carne de porc,
Tichete vexante de raţii
Un litru de ulei de soia, un kil de zahâr,şi de fâinâ,
Zece ouâ,o prâpâditâ de margarinâ pe lunâ,
Partid unic,nici o libertate de expresie
Voturi forţate pentru aceeaşi clicâ,
Spionaţi, ascultaţi la telefon de câtre
Informatori zeloşi,
Frontierele închise , ţara în agonie
Ruptâ de lume intenţionat,
Oameni persecutaţi la cea mai micâ
Schimbare de conduitâ,
Pedepse , frici codidiene
Tigani condamnaţi la trei ani de închisoare
Pentru o pâine , un geamât,
Salvarea nu se mai deplasa dupâ 60 de ani,
Sate şterse de pe faţa pâmîntului ,
Oameni înghesuiţi în blocuri- turn
In timp ce poporul de sclavi,militari
Puscâriaşi,
Ridicau Palatul Poporului
Faraonic ,vizibil din spaţiu
Ca Zidul Chinei,
Poarta biroului lui din lemn exotic
Mâsura o sutâ de metri…
Vindea pe dolari
Copiii fetelor-mame la adopţie.
Petrolul,
Evreii , Nemţii
Erau vînduţi pe dolari
Umplînd conturile personale în strâinâtate.
Ne obliga sâ strîngem centurile
Sâ tremurâm de frig,
Fârâ electricitate în favoarea industriei,
Presa aservitâ ,o culturâ ridiculâ în slujba
Cuvintelor ,portretelor ,discursurilor
Perfectului dictator cretin parano…
Trag aer sâ respir ,gata sâ continui,
Dar interlocutorul jenat dâ semne de obosealâ
A înţeles mult mai bine de data aceasta
……………………………………………..
“E incredibil … de neconceput aşa ceva în Franţa
E mai bine la noi….
Ati trâit probabil o mare schimbare
Odatâ ajunsâ în Franţa?”
Cobor privirea (ca vinovatâ pe undeva):
Da ,eu am avut aceastâ şansâ,
E adevârat,
Dar aceasta este cu totul altâ poveste…
____________________
Pictura de Viorel Lazarescu
____________________
______________________
