TRADUCERI DIN LIMBA MATERNA
Itinerariul catre pamint,prin astre,
Pastreaza indescifrabila enigma
Exodului gintei noastre,
Calauzit de pasarea hieroglifa Sigma
Peste Cefeu si Fi-Lup celesta,
Rabojit in sacre Helige-Glife
Mult inaintea scrierilor din Avesta
Cind s-au incantat silabe primitive:
(VAZ-DUH) iata ce marturie clara!
Suprauman in eter localizat de privire,
Scrijelindu-se apoi cuvintul “OM” pe verticala,
Figurina-bust,se identifica prin rostire.
(RA-ZOR ZI-OR) insemnind hotarul diurn
(ZA-MU) devenit Zamolxis;suma,pamint-cer,
Inceput si sfirsit,elemente ce compun
Sacralitatea marelui mister
Inca nepatruns de forta talmacirii:
(HAR) darul divin atribuit performantei,
(HA-RA-SA) calitatea superlativa a linii,
Strigatul antic al transhumantei
Pastrat in ritualul Calusului folcloric
Si-n vers de colind: (LER,RIM,TA-RIM,ZEU)
Enunt spiritual cosmogonic
Consemnat de Hesoid,Homer si Hecateu.
PLOAIA
Ploua pagan ca dupa un scenariu
Al esteticului cu nuante debordante,
Determinind penumbre de vitraliu
Sa-nchida pleoapa zilei efemerizate.
Ploua solemn,precum o evocare
A unei iubiri pierduta-n timp si lume,
Lasand doar nostalgia,sub ude felinare,
Sa-nchipuie plutind gondolele nocturne
Pe luciu albastrui de fulger clipit,
Conturand himera adolescentina
A femeii zvelte cu par ravasit,
In toata splendoarea cobaltina
Dintr-un trecut,de mult mistuit
PROCES
(lui Iacob Voichitoniu)
Adevarat va voi spune voua
Celor ce-mi intentati critici pe ascuns,
C-am fost candva pe-o frunza,strop de roua
Apoi,o lacrima in ochiul care-a plans.
Ma stiti ca beau? Dar betia mea se raporteaza
La simfonia Ateneului sufletesc
Unde-a ramas,si inca mai vibreaza
O arie divina,sortit sa o iubesc
Stapanit de sublimul carnal feminin,
Va jur cu mana pe san de virgina
Ca pun picanterii an ceea ce exprim
Contempand in bezna dorita-mi lumina.
Da,sunt pagan si-mbatranesc cumplit,
Nu am chemare catre cele sfinte,
Imbratisand pacatul de a fi iubit
Femeia-vampir cu sange fierbinte…
Nefericirea mea reflecta-ntelepciune
Si n-am de gand nicicum sa ma divulg;
Raman in penitenta ce-mi impune
Doar verbul “a iubi” sa il conjug
Sunt un boem pasrandu-mi integral
Comportamentul tipului gallant,
Ma-mbat intre femei la Taj-Mahal
Tinand in brate felinarul de pe “Grant”
Sant Lord de Saxa,trisorul de spelunca,
Amant notoriu escaladand budoare…
Lasati-mi visele!!…Nu le ucideti inca;
Mai dati sentintei,doar o amanare.
DA-MI MANA
Da-mi mana iubito prin valurile reci
Sa naufragiem alaturi spre tarmul anonim,
Nici eu nu stiu,nici tu nu intelegi
Unde-i ramasa lumea din care noi venim
Avanta-ti trupul ud in bezna vietii mele
Insufletind speranta,ce sta sa se stinga,
Cu-n patimas sarut sub cazatoare stele,
Lasandu-le,mirific sa ne ninga
Sprijina-ti fruntea pe umarul meu
Si lasa soapta iubirii sa se strecoare
In obositu-mi suflet plebeu,
Ce ti se-nchina smerit,la picioare
Da-mi mana iubito prin furtuna
Urgia san e poarte pe-amandoi
Intr-un Paradis cu vegetatie nocturna,
Si-o alta lume,sa-nceapa cu noi.
ESTI TU?
Esti tu romanta,in trupul meu vioara,
Ce te compui dintr-un vartej floral
Parfum de femeie pe portative de seara
Inspirat de formele sublimului carnal ?
Esti tu dependenta care ma mentine
Supus al sanului plin inmarmorat de tare
Cand simfonia extazului,vibrand violine,
Determina ritmul trupurilor goale ?
Esti tu,explozie de lumina sacra
Vocalizand,zbatandu-te,spasmul soptit
Intr-un final de act,pe-acorduri de harpa,
Cand vlaguiti ,ne recompunem intr-un nostalgic mit ?
DESTIN
A fost sa fim acelasi val izbit de stanci
Atingandu-ne reciproc pentru o clipa
Ca apoi,sa datoram totul,acelui impact.
La pieptul meu ai stat sa pangi
In situatia de naufragiu,fericita
Ca suntem doi,si unul pentru celalalt
A fost sa fim doua rani
Contopite-n durere,sangerand
Ne-a inchegat vindecarea
Tot urmarind pescarusii zburand,
Te-am lasat sa dormi
Amenintand –cu degetul pe buze- marea
Dar ce vom fi in relativul “maine”
La preluarea chipurilor din oglinzi ridate ?
NOIEMBRIE
Deapana vazduhul ceturile dese
In somnolenta amortirii policrome;
Vecernii cu struguri stafiditi pe mese
Cadelniteaza-n lume,tamaie de noiembre
Si parca o simfonie patrunde confuza
In spiritual enigmatic de brumar;
Discret,printre ramuri,mai cade o frunza
Precum fila vietii din calendar
Fantasmele unei nunti de odinioara
Cu floarea miresii la guler de vant
Colinda pe bruma,descantand de seara
Fruntea cerului,norii picurand
O tulburatoare nostalgie se inchina
La icoana toamnei; simultan
Rugandu-se ca peste lume sa revina
Parfum de gutui,asezate-n geam.
CAI ABANDONATI
Motto:
“Si ce convinsi erau batranii
Ca nu mor caii cand vor cainii”
Fara de cai nu s-ar fi scris istorii,
Fara de cai nu s-ar fi-ntregit
Eroi,incununati de stralucite glorii
Iar omenirea ,perpetua cu-n minus infinit
Detasati de orice remuscari
Uitam de cai,ce ne-au iubit prin truda
Si ignoram sentinta nedreptei condamnari
La abandon; preludiu pentru o moarte cruda
Ce vina au in rostul lor pe lume
Acum cand rostul lumii se destrama
Iar ei presimt,desi nun e pot spune
C-a expirat o era, la inceput de drama
Sangerand de coltii cainilor in haite
Cai abandonati in peisaj urban,
Clipind indiferenti durerea catre moarte
Parca ne blesteama,iertandu-ne-n final
Privind nedumeriti raman in resemnare
Zvacnindu-le prin trup crunta suferinta
Si-acuzatori, spre noi, pun semnul de-ntrebare:
“Ce-nseamna pentru voi recunostinta ?”
ORASUL GRI
Nuanta gri cuprinde-ncet
Pana sus,si peste sus
Destine pe un drum incert,
Cladiri,catarge de beton,
Un furnicar uman latent
Pe sub reclame de neon…
Ce gri confuz !
Si-n toata piesa citadina
Compun decorul deprimant
Parcari de noapte,dame…stil,
Ce-ademenesc si se combina
Printre containere de TIR
In gri lumina
De veghe mai seau comisarii
Picotind –obezi- in gusi
Somnul gri de siguranta,
De dupa care,toti springarii
Au spor la “rupere de usi”
Prin toleranta.
Iar ca aspect complementar
Copaci stingheri prin vant de seara,
Orasul gri-n contur diform
Si-un cersetor cu o vioara,
E tot ce-a mai ramas pe rol
In act final
CELEI NEUITATE
Am trudit enorm sa inteleg cu ce-am gresit
Nereprezentat prin fire de toate-acele fapte
Cand m-am lasat chemat,iar mai apoi gonit,
Pastrand iubirea ta pe mai departe
Am plans destul,recunoscandu-ma invins
Si am murit,in sensul de a mai iubi
Refuzand,atat verbal cat si in scris
Contexeul unei alte tragedii
De vant,de frunza si de tine,
De tot ce-a fost, carunt ma vad
Si-n tot ce nu mi se cuvine
Prin remuscari zaresc prapad
De ploi , de arsita si noapte,
Stingher ma pierd convalescent
Stingandu-ma-n singuratate…
Intr-un trecut mai sunt present.
IDENTIFICARE
(dedicata Prof.Dr.Const.Miu
din Medgidia)
Profesore,
Te miri c-am descifrat intre coperte
Tot ce-ai ascuns si nu poti renega
Dar ca si tine,am fost batut cu pietre
Atunci cand eram singur,atunci cand ma durea,
Si ani de-a randul durerea m-a crispat
Iar urletul,blocat de marul lui Adam,
Era discurs frenetic aplaudat
Doar prin prezenta;dar totodata nu eram,
Desi mi-as fi dorit a fi
La fel de viu printre cei vii,
Murisem retroactiv…o zi.
Asa ca,
Avind antecedentele profunde
Nu-ti trebuie cele mai-nalte scoli
Pentru-a patrunde Omul,in care se ascunde
Urma suferintei,si plinsul,uneori.
REFUGIU
Pentru ca
Am baut tacerea pestilor
Meditand asupra hirtiei de scris,
Mi-am atras blestemul zeilor
De a trudi sa deslusesc
Modulatii de real si vis
In univers
Am fost numit
Batator de campi,- narod-
Alungat in branci de micimea umana
Deoarece,impatimit,
Scriam,in dezacord
Cu ordinea contemporana
Lasandu-i pe orbi
Sa-si vada de-ale lor,
Am plecat sa intampin amurgul
Cand,pasari razlete in zbor,
Peste soarele rosu ca rugul,
Trageau dupa ele noaptea,
Acoperind treptat pamantul
PRESENTIMENT
In ritm spiralat
Crengi peste Luna
Asezara clipele
Multor nopti,ce au lasat
In urma,anotimpurile
Declinul,regula conditiei de final,
Ma vrea singur si fara adapost,
Cu domiciliul flotant pe orice trotuar
Prin ireversibilitate,la ceea ce am fost
Tetrahedron si spirit
-doua punti-
In mine s-au unit,
Virtuti;
Dar viata nu se da in reluare
Si ma tot pierd si ma tot duc;
Din simfonii de viori si resemnare,
Mi-am facut patul sa ma culc…
TRISTETE
Chiar daca am cazut scrasnind din dinti
Durerea devenindu-mi expresie faciala
Va cer solemn,sa nu interveniti
Ca nu cumva,mai rau sa ma doara.
Va rog,lasati tristetile in tihna
Sa-mi devoreze sufletul natang,
Nu vreau s-aud de hrana ori odihna,
Vreau doar sa ma lasati sa plang
Pe umarul singuratatii mele
Asistat de palidele umbre
Ce patrund,din cute de perdele,
Prin frigul locuintei insalubre
TIMPUL
Ce pacat,
Ca primim
Timpul,neadecvat
Cu ceea ce traim
Ce intristare,
Ca ne sunt zilele vise
Stinghere,
Invinse
Ce durere,
Ca ne sunt vietile scurte,
Cu resemnare
Pierdute…
Ce dezastru!
Ca de timpul tau,
De clipa mea,
De vitalul nostru,
Profita intotdeauna
Altcineva
____________________
Pictura de Viorel Lazarescu
____________________
______________________
