NOUL ORFEU * antologie de poezie română de azi

Cred

Cred…
în îndoiala mea
ce-mi tremură credinţa
că mâine
voi fi
iubirea ta.
Cred…
în credinţa ta
ce-mi spulberă îndoiala
din inima mea
Cred…

în iubirea mea
ce nu se spulberă,
nu tremură,
nu se indoieste,
nu moare,
ci…
învie zilnic
în inima ta.

Undeva

Trebuie sa fie undeva…
urma ta
atingand pasii mei,
pasind
clipa noastra,
clipind
timpurile tale.
Trebuie sa fie undeva…
pasul tau
pasind
clipa mea,
masurand vremurile in care cautam
urma noastra.
Trebuie sa fie undeva…
clipa ta
clipind ritmul secundelor
timpului nostru
ce paseste in urma
mea.
…Trebuie sa fim undeva…
Unde esti?
Aici
Unde sunt?
Acolo
Trebuie sa fim…
DINCOLO

Căutare

În mine mă caut pe mine,
dar nu sunt
căci tu eşti
în mine
În mine te caut
pe tine,
dar nu eşti
căci tu,
în tine ,te cauţi pe tine.
În tine mă caut pe mine,
dar nu sunt
căci eu mă caut pe mine ,în mine.
În tine te cauţi pe tine,
dar nu eşti
căci eu sunt în tine.
În noi ne căutăm pe noi
şi…
ne-am gasit.

Aud noaptea

Aud noaptea strivita
in pasii buzelor tale…
tipand
spre luna spice de lumini
aurii,
azurii,
argintii…
ce se izbesc nauce,nude si feerice
de pamantul
limbii tale,
de cerul
gurii mele.
Aud noaptea clocotind
prin venele mele,
prin pletele tale…
ca sa rasara din noi,
dulcea durere,
picanta placere…

…şi visul

…şi visul zbura.
Cu ochii deschisi in cercurile adanci,
ale iubirii
de tine,
patrunsa in mine ,
de noi
patrunsa in tine,
de mine
patrunsa in visul ce zbura
adanc
in iubirea de mine ,de tine,de noi…
…si visul cadea…
Adanc si hipnotic,
in bratele
iubiri tale de mine,iubirii tale de noi,iubirii tale de tine.
…si visul se trezea…
Fracturat
in clipe-seminte
pentru iubirea de m(a)ine,
de t(a)ine,
de no(r)i.

Singurătate

Sunt liber
să mă plimb pe mine,
prin mine.
Eşti libera
să te plimbi pe tine,
prin tine.
Singurătate în unu,
în doi…
în noi…
Vreau să fiu prizonier
să ma plimb
prin tine.
Vreau sa fii prizonieră
să te plimbi
prin mine.
Aştept
împreuna noastră încătuşare.

Spulberări

Vântul spulberă
părul tău
prin gândurile mele
răvăşite…
Gândul spulberat
şuieră
prin vântul
pasiunii tale
ce ma caută…
se caută.
Mă aşez sub sărutarea ta…
să miros vântul,
să simt gândul.

Priviri

Privesc.
Petala privirii
deschide abisurile
trupului tău…
şi
patrunse de taria
dimineţilor
tâşnesc
fierbinţi,solare,nebune
raze
din coapsele tale,
din pieptul tău,
din buzele tale
seara…
noaptea…
dimineaţa…

Simţiri

Strig…
culoarea privirii tale
cautată,
pierdută,
regăsită în curcubeul
inimii;
Aud
ţipătul suav
al zborului meu frânt;
Văd…
urmele sărutului tău
şterse de valul
lacrimii;
Simt…
clocotul dorinţelor tale
tropăind în răsuflarea mea.
Alerg,
te prind,
te pierd şi iar te leg
cu un lung sărut

Renastere

Alerg în sensul invers
al cuvintelor
tale…
şi caut
sursa primordială
a gândului tău,
a iubirii mele.
Gândurile tale
imi vâjâie
prin
secundele săruturilor
mele,

ce se scald
în lacrimile tale.
De unde sunt?
…din lacrimile tale
izvor…
adânc,meandric,necredincios
Stai!
Răsuceste ruleta invers!
Curgă pasiunea ta
spre izvorul meu,
spre sufletul tău.
Dimineaţa te nasc din nou,
în eu.

Eu,fructul

Vieţuiam liniştit

în propria-mi iubire,

cu rădăcini adânci,parşive şi dureroase

înfipte

cu nesaţ în fala mea

deşartă…

M-ai găsit

cu ochi timizi

şi…

paşi albaştrii.

M-ai scos din rădăcini

cu un sărut

şi m-ai

răsădit…

în tine.

Atunci…

am început să mă coc,

eu,fructul … tău.

Tremur

Tremur…

Privirea ta alintă

miezul sufletului

şi…

mă-nfioară lacrima ta,

ce cu tremur

se picură diamantină pe gura mea.

Aştept…

ca-ntr-un timp

fără timp,

gura ta să se adape

din lacrima noastră

şi

mă cutremur…

cu fiecare atom al setei

de tine.

Poezia timpului nostru

Sărut urma

clipelor noastre tăvălite

prin paturi şi lanuri

de flori…

şi aştept degetele tale

să-mi răsfire

gândurile.

Mă îndrăgostesc zilnic

de poezia ta,

picurată-n fiinţa mea

secundă

cu secundă

dimineaţă de dimineaţă.

Acum aştept…

versul dimineţii noastre

de atunci…

strofa nopţii noastre

de acum.

Ger

E ger…

Întunecat oraş provincial

sublim înghesuit

între cer şi nimic

se-ngroapă

în

valuri de dantelă albă.

E ger…

scutur pomii

de scântei peste tine

şi râzi,tu , crăiasă dalbă.

E ger…

pe stradă ochii de lumină

ai târgului

te mângăie adorată.

E ger…

Şi ce dacă?

Iubirea noastră e caldă.

Eterna regăsire

Ai plecat…

Dulce şi tristă

fluturând din prag un zâmbet,

dar nu eram şi n-a rămas

decât

un măr…

Lacrima s-a prelins pe coaja lui,

obrazul tău…

L-am mirosit cu nesaţ,

avea mirosul

sânului tău.

Sfâşiat am muşcat…

ca din buzele tale

şi

inima mea bătea în a ta

ca o chemare…

Şi tu ai răspuns

c-o sărutare.

Ploaia

Plouă cu rouă

peste câmpia iubirii noastre,

mici diamante

curate,

aşezate din inima mea

pe inima ta.

Zâmbeşti…

Buzele tale au rouă

pe ele

şi sărutul tău

gustul ploii…

Căutând (în memoria mamei mele)

Frământ în palmă

un bulgăre de pământ…

cu chipul tău

răsfirat de aşteptări,

de minute, de speranţe.

Frământ cu lacrimi…

durerea mea,

aşteptarea ta …

cautarea mea ,

suferinţa ta.

Strâng în palma mea…

amintirile ,

durerile,

speranţele…

şi peste ele suflu

dorul meu…

ca să-ţi dau ,

eu, din nou viaţă.

Stânca (spovedania unui timid)

Mă urmăreau…

ochi,vorbe,gesturi.

Privirea se tăvălea în ceţuri,

genunchi scoteau tunete,

inima batea nebună…

în ropote de ploaie.

Te căutam…

te doream…

Mă temeam de mine,de tine,de noi.

… şi am devenit stâncă,

piatră puternică

cu tăria iubirii…

Ce foc ai avut…

De ai topit stânca,de ai zdrobit frica

Urcuşul

Turme de dealuri

urcă la munte.

Bizoni telurici, cu greabănul verde…

şi coame din şiruri de oi.

Mugeau cu tunete

şi transpirau urcând…

în pâraie ce învârteau salbe

de mori.

Din când în când,

se adăpau din fântâna cerului

şi îşi pasau agale,

unul altuia…

Soarele

Vântul

Dansează, vântul…

nebunul,

prin gânduri ne-ncepute

din minţi răvăşite.

Şuieră…

păcate nespuse

din inimi curate.

Mângâie…

pletele-grâne

ale inimii coapte,

el …

vântul… gândul pământului

ce era odată…

mama,

tata,

bunicul…