Icoană la răscruce de gând
Prof. univ. dr. Ion Vela
În amurgul acesta
Însângerat
Din doniţa
Fântânii
Picură lacrimi.
Şapte lacrimi
În şapte unde
Îţi răvăşesc chipul
Oglindit
În ochiul de apă
Din adâncuri.
Şapte cercuri
Multicolore
Pe luciul apei
Încerc
Să îţi recompun chipul
În mestecănişul
Sufletului meu
Icoană
La răscruce
De gând.
——-
Râul
Lui…
Râule
dragule
Vin adesea la tine
Să-mi alipesc urechea
De susurul tău
Câte balade
Şi legende
Ştii tu
În unda ta
Frunzele toamnei
Îşi găsesc
Tihna
şi odihna.
Tu ai trecut
Prin tinereţea mea
Prin maturitatea mea
Tu ai înălbit
Osemintele
Străbunilor mei
Vei trece
Peste luciul tău
Spre celălalt tărâm
Sufletele noastre.
——–
Frunză verde
Ing. Lazăr Mihăilescu
Frunză verde
Frunză
Frunză
Nime-n lume
Nu m-auză
Decât tu
Frunzuţă frunză
Spune-mi mie
Spune
Spune
Ce ţi-a fost
Mai drag
Pe lume
De ţi-or pus
Ăst mândru nume?
Ţi-or fi plăcut
Cântecele
O, ţi-or fost dragi
Horele
Or’ , poate
Dragostele?
————
Ţara de vis a colindelor
Prof. Univ. Dr
Octavian Lazăr Cosma
Unde e casa copilăriei
Din ţara de vis a colindelor
Nu cred să fi visat
Am văzut aievea
Ţara de vis a colindelor
Caut şi nu găsesc
Nu zăresc drumeagul
Către Ţara colindelor
Mă petrec în grabă
Din trecut
Înspre azi
Înspre mâine
Îmbrăcat
În cămaşă de cânepă
Topită-n lumină
Cu opinci de fier
Şi toiag de fier
Tocit
De atâta amar de cale
Caut
Şi nu dau de cărăruşa
Ce duce
În Ţara de vis a colindelor
Albul imaculat
Al căsuţei
Din Ţara colindelor
Mi-a secat
Lumina ochilor
Razele
De sub pleoapele ferestrelor
În noaptea de iarnă
Îmi topea sufletul
De copilandru
Cine a dărâmat
Căsuţa de vis
Din Ţara colindelor
Vraja
Suavelor cântece-colinde
Ropotul dubelor
Dangătul tălăngilor
Astăzi
La poarta albă
A sufletului meu
Colindă
Colinde mărunte
Colindă
Colinde cărunte
Voci de primăvară.
—————
Imagine
In memoriam:
Traian Baia
Cine mi te-a zămislit?
Cine mi te-a dăltuit?
Cine-n vrana timpului
Şi-a zis doina dorului?
Celui ce te-a dăltuit,
În tăria de granit,
Fie-i somnul liniştit
Şi locul cu flori sădit!
—————
Nelinişte
Pr. prof. Ionel Popescu
Noaptea
luna seceră
tenebrele
străfundurilor firii
Lumina-i
se revarsă
peste cupole de
catedrale
şi coboară-n altare.
Departe de lună
aproape de altare
mă zbat între noapte şi zi
Doar în rugăciune
găsesc alinare.
———–
Cutezanţă
Înv.Gheorghe Beg
Eşti prea-ndrăzneţ
Ca-n fiecare iarnă
Să te gândeşti
Să vrei
Să cei
Să ai
O primăvară?
Eşti prea cutezător
În primăvară
de te gândeşti
De vrei
De cei
Să ai
O dulce vară?
De te gândeşti
Să vrei
De cei
Să ai
O toamnă aurie?
Şi,
De gândeşti
Să îţi doreşti
Să cei
Să ai
În toamna vieţii
O iarnă argintie?
Sunt visele acestea
Prea-ndrăzneţe
Pentru cei vii?
Care:
Cu fiecare primăvară
Cu fiecare vară
Cu fiecare toamnă
Cu fiecare iarnă
Cu fiecare anotimp
Deşi nu vor
Cu fiecare anotimp
Se sting
Şi mor.
————-
Spaţiu şi timp
Pentru Neli şi Lae
Mi-e foame de spaţiu
Dar ochii
Sunt din zi în zi
Mai nevrednici
Simt cum între noi
Paingul nevăzut
Ţese pânza nevederii
Mi-e sete de timp
Dar anii
Sunt din zi în zi
Mai puţini
Simt cum între noi
Ireversibil se cască
Înspăimântătoare
Prăpastia
Coloana cerului
Erodată de vreme
Se sfarmă
Se recompune
În alte sisteme
Numai luminile ochilor
Ca lumânarea se sting
Mi-e foame de spaţiu
Mi-e sete de timp.
————–
Simbol
P.S. Dr. Laurenţiu Streza
… Cruce din răscruce de vânturi
Crucea de hotar dintre învrăjbite pământuri
Crucea troiţei din cătunul de jos
Crucea din pârleazul nopţii
Crucea încrustată în stâlpul porţii
Crucea corului celor din ţintirim
Crucea cusută cu ibrişin
Crucea din masă
crucea din casă
Crucea voinicului
crucea pământului
Crucea din foi
trifoi
Crucea de la strunga de oi
Crucea subţire
Crucea lată
Crucea treflată
Şi încă una, alta
Crucea de Malta
Săpată cu dalta…
Imaterială, undeva în văzduh
Deasupra tuturora
Atotputernică stă
Crucea Sfântului Duh.
—————
Proverb
Unui demnitar oarecare
de aici sau de aiurea.
„Nu mor caii
cånd vor câinii“
Zic bătrânii
Nice câinii
Când vor viermii
Chiar de-ar fi
Mijlocul iernii
Nu mor caii
Când vor viermii.
„Caii mor
Numai când vor“;
„Caii mor
Când mor
De dor“
Sreănepoţii
zice-vor.
—————
Urma paşilor tăi
Ei…
Păşesc îngândurat
pe cărarea
dintre aici
şi neunde…
Privesc
înspre acum
şi nicicând…
În urmă
mulţimile
hălăduiesc
pe cărarea
fără întoarcere…
Între aici
şi nici când
în lutul încrustat
cu amprente de gând
trec peste punţile
dintre dealuri şi văi
şi nicicum
şi niciunde
nu-mi este dat
să mai văd
urma dulce
a paşilor tăi.
—————
Doamne…
Lui Nicu Pârvu
Doamne, te rog, să nu scuturi:
nici nămeţii de pe muguri,
nici culoarea de pe fluturi
şi nici boabele de struguri!
Doamne, te rog să nu iei:
nici cădlura din bordei,
nici viaţa alor mei
şi nici florile de tei!
Doamne, te rog să nu tai:
mioriţa de pe plai,
aşchii din străvechiul nai
nici felia de mălai!
Tu, Doamne, românului:
scutură-i, să-i iei, să-i tai:
părul, cu fruct mălăieţ,
pana din clopu-i semeţ,
limba, că prea-i vorbăreţ!
—————-
Muntele
Conf. univ. Dr. Marcu Mihail Deleanu
Se prăvăleşte muntele
din munte
Peste dealul
din deal
Peste minele
din mine
Şi răsare
din cioburi de suflet
Floarea Dorului Dor.
—————-
Şi totuşi…
Prof. Daniel Alic
Atârn
Deasupra prăpastiei
Mă aţin
De trilul ciocârliei
Prins de cornul lunii
La cea mai mică încercare
De a mă salva
Voi fi un om pierdut
Şi, totuşi,
Trebuie să încerc
În numele:
Binelui
Frumosului
Şi adevărului
TREBUIE!
Şi voi reuşi
Cu ajutorul
Celui de Sus.
————-
Strigăt peste sat
Conf. univ. Dr. Afilon Jompan
Auzi, măre, auzi!
strigă străbunii,
strigă părinţii,
strigă nepoţii
şi strănepoţii
adunaţi, cercuri, cercuri,
zeci de cercuri
în jurul aceloraşi vâlvătăi.
Roţi arzând se rostogolesc
în străfundele văi
În tăriile cerului
focu-şi trimite
stele, ţâşnite
din miezul pământului.
————-
Dimensiuni
Poetului Ioan Petraş-Arbore
Aşa sunt ei, precum îi ştiu
De mii de ani
Istoria cu plugu-şi scriu,
Iar plugul de atâta scris
Li s-a tocit în bolovani.
Au încrustat în ăst pământ
Din tată-n fiu,
Şi datină şi joc şi cânt
Şi tot ce e frumos şi sfânt
Aşa sunt ei de când se ştiu.
—————
Tu
Florinei
În ochii tăi
s-a cuibărit
ca o tânără lebădă
copilăria.
Cuvintele tale
sunt
cântecul şoptit
al îngerilor.
Înlăuntrul sufletului
păsări multicolore
străbat depărtările,
iar noi
le facem culcuş
în căuşul palmelor
şi strângem la piept
darul trimis
de Împăratul zilelor
şi nopţilor
noastre.
—————
Regina nopţii („Gina-Bau“)
Adrianei
Erai cât e aluna?
Mai mare, tu, erai,
Pe cer se purta Luna-
’n caleaşca cu trei cai
Lai, lai, lai, lai
Lai, lai, lai, lai
Reginei nopţii dalbe
Tu puteai să-i spui
Doar „Gina-Bau“, codalbei,
Cu glasul tău, de pui
Lui, lui, lui, lui
Lui, lui, lui, lui
La uşa de bordei
Ne amuzam tustrei
Iar tu, ce mult râdeai!
Lai, lai, lai, lai
Lai, lai, lai, lai
Te sărutam pe frunte,
Pe ochii, tăi, căprui
Lui, lui, lui, lui
Lui, lui, lui, lui
Acum, prinţesă dulce
Cu părul lung, bălai
Te simt atât de aproape
De parc-ai fi-n Hawai
Lai, lai, lai, lai
Lai, lai, lai, lai.
————–
Copilărie
Lui Adrian
…Din coceni clădeam fântână
O umplea cu lacrimi mama
Când, la fund de sac, făina
Mai aveam, cât să dăm vama.
După ploaie stând pe malul
Căptuşit cu iarbă deasă
Mori scorneam din ciocălăul
Smicurat de tata-n casă.
Fluierici şi tuturezi
Când da mâzga pe sub coajă
Ne făceam din ramuri verzi
Sub a cântecului vrajă.
Învrăjbiţi de te miri ce
Trimiteam săgeţi de arini
Sabie-ncrucişam şi lance
În fundoane de grădini
’plântam degetu-n custură,
Sânge beam şi vinul dulce
Cum strămoşii o făcură,
Ca să fim toţi „Fraţi de cruce“.
____________________
Pictura de Viorel Lazarescu
____________________
______________________