PLIMBARE   PE   TĂIŞUL   GÂNDULUI

Căldura lor îl atrage,

dar,

arderea interioară

va fi mai periculoasă.

Îngust,

din ce în ce

mai îngust

coboară…

De la ochi porneşte ura!

 

 

PAUZĂ   CU   NONSENS   I

 

Gol…

O găoace albă…

De var

Gânduri

Bătute-n cuie…

Totul este făcut

Să-mi sfredelească creierul

O muzică americană

Îmi pune

Nervii pe moaţe

Şi-i fixează

Cu fierul înroşit.

O muscă grasă stă

Neobrazată

Pe cer.

Nu s-a mişcat de-o

Veşnicie…

Totuşi

Nu fi invidios:

Viermii

Acestei vieţi

Îşi cam tocesc

Dinţii în Steaua mea.

Acum

Îi şterg praful

Şi lumea

Strigă:

“Uite, Nebunul Căii Lactee!”

 

 

OBEDIENŢĂ

 

Să mergem, Iubito, de mână cu Timpul

Să admirăm minunatele sonde pe coline

Pe scenele circului bufonii cânta fericirea prin mine

Să mergem, căci Zeii nu cedează Olimpul.

 

Să mergem: placa ne tot îngână tangoul

Melodia e veche, doar palavrele-s noi

Un pas înainte, doi-trei înapoi

Să mergem, să ne logodim cu Apis Boul.

 

Am ajuns: un Nebun ne călăreşte Timpul

Minunatele sonde s-au veştejit pe coline

Bufonii urlă, fericirea vomită în mine

Am ajuns, Zeii tot nu cedează Olimpul.

 

Am ajuns, aceeaşi placă  – acelaşi tangou

Melodia e veche – nici ritmul nu-i nou

O horă imensă: un pas înainte, doi-trei înapoi

Să mergem, Iubito, nu-i loc pentru noi.

 

 

ROLLING   STONE

  

Sunt

Un arbore

Cu rădăcinile

Pe o cometă

Aimer

C’est partir un peu…

Vei trăda!

Întotdeauna…

Niciodată

Pe tine însuţi

?!

Pentru fericirea ta

HOINARULE…

  

MAI   PUŢIN   SUPORTABIL

 

I-ai spus:

“Ce mi-aş putea dori

Mai mult.

(Ce curaj, Însinguratule!)

Deci:

Mai mult

Decât

“Să îmbătrânim împreună!”

Nu: unul câte unul

Nu: umăr lângă umăr

Nu: în doi

Nu i-ai spus că

O iubeşti. De ce?!

 

Pentru că

Nu te temi de moarte

Moartea?

O simplă prelungire a vieţii

Moartea?!

O banală faţă a imparităţii

Moartea?!

O nedeplină viaţă a singurătăţii

Dar

“Să murim împreună!”?

(Un alt obraz

aceeaşi faţă?)

E o laşitate

Dacă

Nu ai îmbătrânit

Înainte.

 

Este cea mai mare

Laşitate: pentru că

Dincolo

De

A iubi

Cel mai mare

Curaj

Este “Să…”

Nu există “în pre una”

(acum înţelegi

de ce

verbul

“a împreuna”

Nu înseamnă – a uni

Nici – a aduna

Nici – a adăuga

Nu are

Sinonim

Ci:

 

Doar “în celalalt”

De aceea, da, de aceea…

Şi numai

O singură dată

În singurătate –

(În viaţă

Şi moarte?)

 

Da

Numai…

Pentru că

Omule

Există limita!

 

Şi dacă

Ea te vieţuieşte

E in-uman

Dar

Suportabil

Iar

Dacă

Tu o trăieşti

E-atât-de uman

 

 

Dar

Mult

Mult mai puţin suportabil.

 

O, Dragostea

Înseamnă lupta: Dragostea – Reversul singurătăţii…

 

 

 

ACUM   DEOCAMDATĂ

 

 

Secolul XX şi …

Acum această

Secundă eternă…

Ţi-aduci aminte

Promisiunile…!?

Nu e nimic!

Te vei rătăci prin

Luxuriantele

Grădini ale Sudului

Voi veni şi eu…

 

 

Deocamdată înfing în vintrele Universului

INIMA MEA – cea mai perfectă SFERĂ DE GHEAŢĂ.

 

 

NOLAND’SMAN

SAU

L’AMOUR INTERDIT

 

 

Quand l’idée est morte

L’amour est passé

Quand les idées sont passées

Les amour sont morts.

 

M-am născut

Scăldându-mi inima

În trezindul Soarelui

Nebănuind

Eterna Nuntire

Din cuget

Sub corola razelor

În asfinţire

Quand les idées sont mortes

Les mots vivent

Mai răsunator ca niciodată

 

Les couleures

 

Les sons

Vivent pléthoriques

Le monde

Vit

À-rebours

L’homme

S’est retiré

Dans le Néant

Unde

Infinitul

Mai pulsează

Am vrut

Nuanţă

Uitând

Că toate

Pot

Trei

Chiar Unul

Omul

Sărmanul animal

Bolanav

De Libertate

Şi

Pendulând mereu

Dintr-o Exagerare-

N alta

Dintr-o Nelimitare-

N alta

Dintr-o Nestăpânire-

N alta

Uitând

Locul Geometric

Al limitei

CE

Ne poate ilimita

Suntem

Corpusculi de Lumina

Şi

Undă

În

Acelaşi Timp

Traversăm

Zona vieţii

Mai desfiguraţi

Ca niciodată

Sau

Chiar fără Chipuri

Androgini rataţi

Am despărţit

Paradisul

(Parazisul)

În Idee

Şi

Iubire

Pierzându-l

Uitându-le

Şi

Renegându-le

În

Cele din urmă

În

Cel mai strălucitor

Şi

Mai găunos

Secol

Mereu prea târziu

Aici a fost Paradisul :

Prea târziu pentru Îngeri – Oh, Idee!

Prea devreme pentru Oameni – Oh, Iubire!

 

 

 

IUBIRE  IMPOSIBILĂ

SAU

EXAGERATORUL

 

 

Să găsim

Doar

Androginul

Pierdut

Al fiecăruia

Dintre noi

Odata

Eram

Fericite, armonioase

Locuri geometrice

Bărbaţi-Androgini

Anima în Idee

Femei-Androgine

Animus în Iubire

Aparenţe Contrare

Fericite Cercuri

 

Perfecte

E

Eterna Reîntoarcere

E

Tinereţea Fără Bătraneţe

A Finitului

Regăsit în Infinit

A Eternei Seminţe

A Iubirii

Întru Idee

A Ideii

Întru Iubire

Dublul Cerc

Al Întrupării

À-rebours

Je fais de la poésie

Mais en littérature

De la Vie

Şi titanii greşesc

La Folle du Logis

A fost

Alungată

Înaripata dionysiacă

Paradoxal admirată

De primul marxist

Aristoteles

Iar

Primul Bolşevic

A întemeiat o societate

Urând-o cu iubire platonică

Alungată Apoi

Pentru

A înghesui

Întreaga

Societate în cap

Tout le monde est

Littérature

Dar

Eu am uit…

Să nu uiţi !

Cercul

Care

Le uneşte

Nu te retrage

În Neant

Cunună-l

Cu Finitul

Pastrează

Şi Nuanţa

Şi Culoarea

Uneşte

Doi

Gigantici Antipozi

À l’Homme

Des Filles en Fleures

Nu se pot naşte

Decât

Idei

Ce se interiorizează

Şi

Se iubesc pe sine

Nu poţi

Iubi

O Anima

Un Animus

Limitatule :

Uiţi Natura

Cercul care

Te ilimita odată

Închiderea

Mereu Deschisă

Deschiderea

Mereu Ìnchisă

Te încăpăţânezi să

Rămâi

O Linie Dreaptă

Un Punct Oscilant

Un Perpetuum Mobile

Trecând

Rapid prin

Câte-o Epoca de Aur

Şi speriat

Parcă

De fragilul

Echilibru

Te arunci

Disperat

Ca un Blestem

Uitând

Şi

Învăţând

De fiecare dată…

 

 

 

Probabil Zenitul

Rămâne

Încă

O Utopie

 

 

Mă regăsesc

Androgin

Singur în Cerc :

Oh, noland’s man !

 

 

(ÎNGERUL   PAŞILOR   ÎNTÂRZIAŢI)

 

 

Iau noaptea

O răsfăţ şi

Facem dragoste…

Iar dimineţile

Înainte de a-mi pune şpielhozănii

Cu bretele din soare

Îi împletesc-despletesc

Cosiţele negre cu

Un fuior de dor…

 

 

HOŢUL   DE   INIMI

 

Într-un colţ de lacrimă

Pe-o gură de patimă

Înger-îngeriţa mea…

în ger e frig

cam ca în cer

încerc:

e cald

în cerc

şi nu mai cer

acolo sus e-o stea

înger-îngeriţa mea!

 

Alelei, alelei, alelui

şi din nou mă dui

colo-n deal la o mândruţă

ia, şedeam într-o căruţă

un cireş ningea cu flori

tot aşa până în zori

i-om cătat în palmă-o sté

şi-am găsit o inimé.

 

 

(ESTETHIC)   LIFE   LIFTING

 

Se ia viaţa

Unei persoane

(cu amintiri, trăiri şi

tot ce-i aparţine)

se taie – se elimină

tot

ce a fost – este neplăcut şi

în plus

grăsimile unor

amintiri

se extrag

cu pompe speciale

ce se înfing

oriunde

(sub piele sau adânc

până în măduva

ce le-a născut)

unde au rămas

în surplus şi

deranjează

apoi

se aplică

injecţii cu

diferiţi botulinici

la faţa lucrurilor

pentru a întinde

şi împietri

nişte măşti umane

conform sufletelor

din spatele lor

pentru a ascunde

goliciunea trecutului

a sentimentelor şi

a viitorului –

O, frumoasă Umanitate!

Oricum

rânjetul tău

înmărmurit

disperat şi infatuat

nu mai impresionează

pe nimeni…

Aşa cum

vieţile

Netrăite

Minţite

Batjocorite

Derizorii images liftate

nu mai contează

pentru nimeni.

 

 

UNDE    DE   DOR

 

Răsuflăm odată cu aripile îngerilor în zbor

inima ne cântă în ritmul bătăii pleopelor

nevăzut timpul se scurge

evanescent ca ceara lumânărilor

lumina din urmă ne ajunge

Transformându-ne într-o undă de dor…

 

  

PESTE   ÎNTUNERICURILE   LUMII

 

Sunt un înger cu sex

sunt un cearcăn la ochiul Timpului

şi fiecare clipă e un unicat

îi fur lumina

şi o tai

în felii groase

de pâine aburindă

caldă de casă

le ung cu untură

le presar cu sare

ori cu zahar

şi le mănânc

atent… încet…

cu fiecare celulă

a trupului meu…

Şi sufletul

se regăseste deodată

Curcubeu

Peste prăpastiile Lumii!

 

 

INFINITUL   DIN   NOI

 

O, vârsta!

Prea mult

pentru tinereţe

prea puţin

pentru eternitate

Dar

fiecare clipă

ascunde un infinit

numai al ei…

La rădăcinile lor

vei găsi

întotdeauna nemărginirile…

O! L’étérnité c’est moi!

 
 

 

MÂINI   DE   COPIL

 

Sfâşietor de dor

noi aripi clădim

şi zarea doare

pământul vibrează în zbor

iar noi mai dormim

răsucindu-ne în mormintele vieţii

la răscruce de lumi lumânări se aprind

surâsuri născute la poalele dimineţii

morţii nu iartă la noi se întind

pesti lunecoşi ne sug din artere serul

şi-am răspuns cu sânge la-ntrebările sorţii

cu frunţile libere am atins catacombele Iadului

Dar pe mâini de copil se sprijină Cerul.

 

 

SALTO   IMORTALE

 

Simţi şi tu

prietene suflet

uneori

acele

Forţe Cosmice

ce-ţi transformă

venele în

fluvii de foc

nebănuite

gânduri crisalide

ce vor exploda

cu viteza luminii

purtându-te

în

Salto Imortale

spre plasma neagră

a Începuturilor

Tuturor

şi a

Totului!

 

 

DE   CE   MINUNATĂ   MĂNĂSTIRE?

 

De  ce

trebuie

să închid

şi eu

pe Ana mea

mai întâi

în inima

să le alint

în trupul

şi

sufletul meu

îmbătat

de florile din sânge

la plimbare cu

trufele amintirilor

şi

ale clipelor…

până găsesc

un zid gros

de Minunată Mănăstire.

 

RE-LEGIO

 

Hei, tu, copil de suflet

Hoinar de gânduri

Călător de universuri

Fiinţând în centripet

 

Inima-ţi în patru vânturi

Se îmbată-n zaiafet

Lumea-n jur e-un parapet

Alţii-n haos, unii-n versuri

 

Hei, tu, copil de universuri

Hoinar de suflet

Călător în centripet

Fiinţând în gânduri

 

Inima-ţi e-un parapet

Se îmbată întru versuri

Alţii-n haos, unii-n mituri

Lumea-n jur e-un zaiafet

 

Hei, tu, copil de mituri

Şi Hoinar de zaiafet

Călător în versuri

Fiinţând la parapet

 

Inima-ţi e-un univers

Se îmbată întru suflet

Alţii-n haos, eu-n secret

Lumea-n jur re-leg în vers.

 

 

 

PĂSTORUL   DE   STELE

 

Dimineţile

Se trezesc

Suflete

Terminate

Deja obosite

Roboţi dezumanizaţi…

Oú sont les promitions d’antans?

 

Lumânări arzând reci

 

Născut direct un zeu

Al Spiritului

Fără creşteri pubiene

Născut direct din zeu

Ca Panteonul homeric.

 

Tac

 

Pentru că

Acum am toate cuvintele

Încă tac

În port-hart-ul de lângă şold

Am (toate) situaţiile generale

Voi –

Care nu meritaţi nici un cuvânt…

 

 

TRIŞTII   ROBOŢI

 

Ore întregi

În fiecare dimineaţă

În fiecare seară

Se scurg

Lavele

De fluvii încinse

În metal –

Cineva

Se zbate nemişcat

Cu ochii

Ceţoşi şi ficşi

Între trezire

Şi moarte

Agăţat

De volanul

Vieţii

Ce

Nu s-a mai mişcat

De multa vreme.

 

 

ACOLO… UITĂ-TE!

 

Cerul e

Atât

De departe

De noi

E cerul

Ne flagelăm

Şi

Ne consolăm

Şi

Ne scuzăm

Fantomatice

Fiinţe

Căzute

Tocmai din cer

De ce

Căutăm

De ce

Nu

Ne in-credem

În sufetul

Nostru?

Infinitul albastru

Ne aşteaptă

Din totdeauna

Acolo…

Uită-te

În tine

Şi

Cerul

Vei fi tu!

 

 

HOCUS   POCUS

(ODĂ   POETULUI)

 

Dacă nu

Ar fi

Fost

El

Am fi

Rămas

În stadiul

Inuman.

Mereu

Nemulţumit

Idealist

Altruist

Dansând generos

Pe

Sârmele existenţei

Balansează

Cu uşurinţă

Greutăţile vieţii

Renunţă

Benevol

La binele lui

Umblând

Cu buzunarele

Întoarse

Pe dos

Doar

În pumnii strânşi

Ascunde

Inima sa

Cu

Sufletul cosmic

Pe care

Hocus-pocus

Ni le deschide

Din când în când…