Ţările interioare
Încă mai pluteşti cu ochii închişi
prin ţările interioare
.
urmăreşti flăcările reci ale oglinzii
şi taci. o haină de tăcere
.
maiestuoasă şi lungă
îţi ţine de cald toată ziua
.
călătoreşti prin ţările interioare
într-un timp mereu inversat
.
luminile se sting una câte una
.
şi mai apuci să vezi că ultima
care se desprinde din cer
.
este luna
………….
Vremea cu faţă străină
Era un drum răsucit ca o
aducere-aminte
pe care plecam în fiecare seară
.
culori de piatră şi lemn
desenau umbre
peste chipul lumii
prins în unghiurile mişcătoare
ale vremurilor
.
un vis închis într-o scoică
de gheaţă
.
din depărtare
.
vremea cu faţă străină
mă privea dintr-o ţară străină
……………………………………
Primul răsărit de la facerea lumii
Într-o după-amiază plină de
îngheţuri
culoare de singurătate
se deschideau spre o nouă dimensiune
.
în craterul anotimpului
se răsuceau cercuri fierbinţi
luminoase
.
rămăşiţe ale primului
răsărit
de la facerea lumii
.
locul nu era cunoscut de nimeni
dar se regăsea
în visul tuturor
şi în apele lunii roşii
.
şi astăzi în noaptea de Crăciun
.
se mai văd luminile
.
arzând
.
încet peste case
…………………..
O insulă în mijlocul toamnei
Ceea ce se întâmplă
în timpul tău
în locul acela ca un ochi
în zăpadă
nu are legătură cu nimeni
.
pe coaja de gheaţă crăpată
pe care se urcă lumini
.
ceea ce fac eu acum
este să arunc vorbe ca nişte
seminţe
îngheţate în noapte
.
şi să-mi închipui
.
o insulă în mijlocul toamnei
.
al cărei rost şi al cărei înţeles
să moară odată cu mine
…………………………….
Ţara femeilor
A fost odată ţara femeilor
.
apropiată şi depărtată
.
neatinsă de timp
sau de moarte
.
adăpostind ochiul de argint
al izvoarelor
.
ţara fluturilor albi
răniţi de suflul obscur
al dorinţelor noastre
.
în care doarme uitată
.
creanga de măr
.
roţi de vifor adânci
.
trec pe sub brâul de umbră
.
ce-nconjură luna
……………………
Caii sălbatici
Cineva îmi şoptea în urechea dreaptă:
.
într-o viaţă lipsită de sens
te poţi salva
urmărind
.
mişcarea continuă
a sinelui spre centru
.
în jur se roteau sfere
se delimitau spaţii
se carbonizau dorinţe
.
fumul şi nimicul clipei de azi
întunecă
amintirea unui timp
unde
caii sălbatici păşteau liber
.
iarbă cu gust de jăratic
…………………………..
Altcineva
Altcineva îmi descântă timpul
altcineva îmi soarbe privirile
.
mă strecor prin serile calde
până uit de mine
uit că exist
.
privesc prin ferestrele timpului
altcineva priveşte prin mine
scot capul sub streaşina nopţii
şi-mi caut steaua
.
e o stea albă
într-o nebuloasă străină
dintr-un alt cer
dintr-un alt univers
.
altcineva îmi scrie cântecu-acesta
altcineva îmi şterge amintirile
pe care urma să le am
.
într-un alt cer
într-un alt univers
……………………..
Era un adânc
Era ca un nor
ca o ninsoare albastră
.
era ca un timp rupt din mine
.
un prezent înmuiat
în trecut
un viitor nedesprins
de prezent
.
mai era o umbră în cinci colţuri
a soarelui
.
era un adânc era nimic
era totul…
şi din toate acestea urma
.
să mă nasc eu
.
.
Regele păsărilor
Lui Attar, poet persan din secolul XIII
.
Învăluit în propria-i lumină
doarme Simurg
.
rege peste trei lumi:
de foc de aer şi de păsări
rege peste soarele
de la miezul zilei
peste soarele de la miezul nopţii
.
peste ţinutul de nicăieri
şi de niciunde
.
Simurg
nu-ţi întinde aripile uriaşe
peste cerul meu !
.
lasă-mi un colţ să privesc
răsăritul astrele dansul în cerc
al timpului şi-al anotimpului meu
.
învăluit în aripa-i de lumină
doarme Simurg
.
rege şi pasăre peste trei lumi:
de foc de aer şi de oameni
.
doarme Simurg
stăpân peste ultimul cer
…………………………….
Şarpele timp
Gem sub pietrele mari
urmele-adânci ale vremurilor
.
raza verde sângeră
.
peste cremenea roşie
şi pe capul din ceaţă
al păpuşii de jad
.
doarme marele şarpe
încolăcit şi visează
.
lumea pierdută !
.
umbrele pietrelor se lungesc
la amiază
.
în cercul lor vibrează aerul
.
şi eu – trecător singuratic
.
prin noaptea şarpelui timp
……………………………….
Spre steaua singurătăţii
Şapte luni răsar
pe cerul adânc al nopţii
.
m-am născut
în cercul destinului meu
.
înrudit
.
cu asprimea zăpezilor şi
soarele orb
.
cu tăcerea albastră a oceanelor
.
cu flacăra nopţilor violetă şi grea
.
şapte luni de diamant negru
.
alunecă rotindu-se-ncet
.
spre steaua singurătăţii
……………………………
În asfinţitul roşu
Ce rană e numele tău pe buzele mele
.
ce zadarnic luminează cărarea
în asfinţitul roşu !
.
o apă amară va şterge
urmele paşilor
.
nu va fi nici un om nici o umbră
între noi de acum
.
doar foşnet de păsări
îngheţate-n nisip
doar scurgerea norilor
în apele serii
dansând printre valuri de somn
.
şi netede insule zăcând netrezite
de la facerea lumii
.
doar atât va rămâne din noi
.
ce zadarnic luminează cărarea
.
în asfinţitul roşu !
……………………
Corul de greieri
Spuma unei zile tocite se sparge
de stânci
.
înserarea joacă peste închipuiri străine
.
nu vreau nimic. o stare de
absorbţie molatică
o înceţoşare evidentă se leagănă
peste gândurile mele
.
un golf de zăpadă se deschide
între pagini
.
vibraţiile acelei clipe
s-au stins ca un clopot
de seară
.
iar eu stau cu capul pe masă
.
şi-ascult corul de greieri
.
din grădina cu iarbă înaltă
.
Iluzia că suntem reali
Stare de poveste tomnatică
şi nici o imagine
nici un semn
.
că am coborî într-un galben
luminiscent
de aramă
.
într-un cer subteran cu constelaţii
înşelător de aproape
.
stare de poveste
tomnatică
.
şi iluzia că suntem reali
……………………………
Sfântul Apoi
Să ridicăm paginile acestea de foc
la nivelul vederilor noastre
înguste
.
să ni se răsfrângă pe chipuri
lumina lor
ca o gravură a timpului
.
peste credinţele însângerate amiaza
se sfâşie singură
.
târziu – foarte târziu
ieşim dintr-un cort greu de noapte
.
pe lângă noi
fără să ne vadă
.
trece acum timpul
.
şi sfântul Apoi
………………..
____________________
Pictura de Viorel Lazarescu
____________________
______________________
