N-avem credinţă de vânzare
N-a venit de dorul nostru
Pastorul de hăt departe
Cu versete ce le-maparte
Ci, doar să ne strice rostul
.
N-a venit el să aline
Rănile ce ne mai dor
Nici de dragul tuturor,
Să ne meargă nouă bine!
.
Nu cu pace creştinească
Bate India şi China
Dacă-n urma lui neghina
Prinde pururi să rodească
.
“Ajutoare” de spoială
Ca să-i prindă pe cei slabi
Şi să-i pună pârcălabi
Peste noua rânduială
.
Ne vor mersul în derivă
Şi nu pacea din cer sfântă
De aceea şi cuvântă
Ridicarea împotrivă
.
Să ne rupă de biserici
Unde se-nchinau strămoşii
Falşii gentlemani, codoşii
Să ne fie nouă clerici
.
Credinţa nu e de vânzare,
Nu vă spunem bun venit
Faceţi cale-ntoarsă, chit
Că distanţa-i aşa mare!
——————————-
Doamna mea suav albastră
Doamna mea suav albastră,
Unică între femei
Dacă nu-mi baţi în fereastră,
Am să intru la idei;
Paşii tăi pe care-i ştiu
Nu se-arată pe cărare:
Eu te-aştept ca pe-o salvare
Până nu e prea târziu!
.
Nu-ţi mai dă inima ghes,
S-a-ntâmplat vreo catastrofă
Că eu n-am mai scris o strofă
De uimire şi de stres?!
Hai, prefă-te că nu-ţi pasă
Şi întoarce-te grăbită
Să nu mă găseşti iubită,
Atârnând, cu limba scoasă!
…
Şi răsună paşi pe trepte
Graţie şi graţiere
Uşa-n lături temnicere:
Uneori destinul drept e!
Şi-mi pătrunde în incintă
Cu pachetul salvator:
- Uite domnu’ scriitor
Un iaurt şi o plăcintă
Fiindcă mâine, cine ştie
Nu mai dă pe datorie!
—————————–
Ca un paşă
Ca un paşă stau în vârf de pat
Plin de griji să nu fac vreun efort
Zăvorât în mine ca-ntr-un fort,
De când îl ştiu, asediat
.
Să nu credeţi c-am ajuns bogat
Şi-mi aduce renta vreun aport
Ca un paşă stau în vârf de pat
Plin de griji să nu fac vreun efort
.
Toată viaţa mea am suportat
Lucruri care nu le mai suport
Hotărât de astăzi să mă bat
Numai pentru propriul confort,
Ca un paşă stau în vârf de pat…
———————————
Ninge
Deschid ochii şi deodată
Ninge ca-ntr-o mie de poveşti
Imagini pure, îngereşti
Au venit la uşa mea să bată
.
Şi coboară cerul pe pământ
Diafan covor de puritate
Paşii noştri plini de răutate
Peste toate câte răni mai sunt
.
Ninge, ninge ca-ntr-o feerie
Şi mă văd copil, copil de tot
Cum mă luptam printre nămeţi înot
Cu-atâta îngerească bucurie!
.
Ninge, ninge ca o remuşcare
Binefăcătoare şi tardivă
Peste soarta lumii în derivă
Ca un preţ pentru-o răscumpărare
.
Toate câte mi s-au întâmplat,
Le-am înscris pe coaja mea de iască
Bătrâneţea nu-i decât o mască
Peste-un suflet trist şi vinovat
———————————-
Iau din cui
Iau din cui şi-aprind un petromax
Cobor atent pe scări să nu dau chics
Cu ochii în tavan care stă fix
Deasupra propriului meu ax
.
Aduc în spate un carton de tix
Nevastă-mea mă ceartă că vrea fax
Eu tac fiindcă iubesc romana pax
Şi număr ca de obicei, până la six!
.
În mintea mea aud un fel de vox
Şi mă supun acestei dura lex
Pe care n-o găsesc în nici un dex
Şi învăţată de la Brunea Fox:
“Mai bine mă’ să mârâi ca un mops
Spărgând în dinţi câte-o pastilă drops!”
.
———————————-
Rondelul primăverii care întârzie
Şi iar primăvara-ntârzie
Cu soare şi ploi pentru flori
Cu gâze şi fluturi că mie
Dor mi se face din nou de cocori
.
Uscatele vânturi adie
Când pier în adâncuri comori
Că iar primăvara-ntârzie
Cu soare şi ploi pentru flori
.
Străin într-o lume pustie
Şi-n noaptea cu plâns de viori
Din pricini ştiute doar mie
Mă simt vinovat uneori
Că iar primăvara-ntârzie…
…………………………………
Stau iarăşi cu uşile-nchise
Stau iarăşi cu uşile-nchise
De milă, de frig, de urât
Şi-alături mi te-nchipui încât
Păşesc numai pe cioburi de vise
.
N-am putut să facem saltul
Nici ne-am străduit întruna
Căci iubirea este una
Iar destinul, mereu altul!
.
Închid ochii şi te văd
Fragedă precum un fruct în pârg
Când aş fi dat întregul târg
Pentru tine, oricărui prăpăd
.
Aş vrea să plâng dar nu mai pot
Mă simt ca un copac bătrân
În urma căruia rămân
O victimă într-un complot
.
Parc-a turnat cineva-n mine
Deşertăcinea-ntregii lumi
Pe care vrei să ţi-o asumi
După preceptele creştine
.
Stau iarăşi cu uşile-nchise
De milă, de frig, de urât
Şi altceva nu ştiu decât
Că de rău, îmi este parcă mai bine
———————————
Hanul amintirilor
moto:
Constantine, Constantine
Câte nopţi au plâns în mine
De cu seară până-n zori
Şi ciori şi privighetori!
————————–
Bătrâne hanuri, bolţi cu viţă
De la răspântiile mele
În cari veneau boieri de spiţă
Să soarbă vinuri din ulcele
.
Cu lanuri vii de grâu şi aur,
Cu cai de foc venind din puste
Şi cu hangiţe strânse-n fuste
Răpite noaptea de-un balaur
.
Cu lăutari cântând în strună
Şi cimpoieri doinind cu jale
Azi plânge vântul în lagună
Toate nimicurile tale…
.
Un arsenal de amăgiri
O, dinastie, iluzoriu
Castelul vostru de ivoriu
Şi decupat din amintiri!
———————————
Iarnă
Ninge iar cu bolovani de vată
Ninge ca-ntr-o mie de poveşti
Că ziua se scurtează dintr-odată
Şi noi ne zgribulim lângă fereşti
.
Şi-o să luăm caloriferu-n braţe
Şi-o să-l plătim mai scump, că ne e frig
Firea noastră-a celor vinovaţi e
Ciudată, dacă toate mă intrig’
.
Ninge ca-ntr-o iarnă absolută
Dintr-un cer de care ne e teamă
Peste viaţa noastră în derută
Şi oprită pentru-o clipă-n vamă
.
Vizavi stau doi bătrâni privind
Poate că gândesc la fel ca noi:
- Uite colo alţii cu ce jind
Îşi cheamă amintirile-napoi!
————————————-
Vremea rătăcirilor
Rod sectanţii dintr-o vreme
Cum roade cariul dintr-un lemn
Şi lasă ca satana semn
Măcar acesta tot se teme:
.
De Dumnezeu, de Judecată
Şi de pedeapsa ce-o să vină
Ci ei se cred fără de vină
Şi-ntru osârdie curată
.
Despart cuvinte şi le-aleg
Din Biblia ce-o-nalţă-n sus
Şi tot proclamă un Iisus,
Pe Care nu-L mai înţeleg;
.
Şi-aleg versetele din care
Ei scot atât: ce le convine
Şi se înalţă doar pe sine
Că ei n-au sfinţi în calendare!
.
Dar Cartea Sfântă nu e plină
De recompense pe ales
Şi tot strecoară un eres
Frământăturii de făină
.
Gavriil trimis de Dumnezeu
Pe Maica Domnului cinsteşte
Cu ce atunci vă osebeşte
Purtarea voastră de-un ateu?!
.
Ar scoate-un demon printr-o slugă
Din Cartea Sfântă ce nu-i place
Dar fuge când a prins să toace,
La mănăstire pentru rugă
.
Căci mântuirea e-n biserici
Toţi ai satanei fug de ele
E plină lumea de sechele,
Că nu mai au loc în americi!
.
Fugiţi de cruce, de tămâie
De ce-aţi pierdut sfintele taine?
De ce purtaţi străine haine
Şi care, umple-vă de râie?!
.
Ce libertăţi în plus mai vreţi
Când voi aduceţi doar sminteli
Şi prinşi de alţii cu momeli
Purtaţi otrava în peceţi?!
Biserica e-a lui Iisus
În care nu vă văd intrând
Ci în afara porţii stând,
Cu vorbe care le-aţi mai spus
.
Mai multă zarvă decât zestre,
Mereu tot mai săraci în rod
Că simbriaşii lui Irod,
Dansează pururi în căpestre
.
Despre voi Apostolul a zis:
Cine nu-i de-al nostru, pleacă
La curţi străine să petreacă
Fiecare-n spate c-un abis!
.
Decât să fiţi ai nimănui
vă-ntoarceţi. Dumnezeu primeşte
Pe-acela care se căieşte
Şi-i ştie bine care sunt ai Lui!
—————————————–
Rugă
moto:
Nimeni nu obligă
Pasărea să cânte
Nici despot, nici rugă
Nu pot s-o-nspăimânte!
——————
Amuşină înserarea -
Sufletele celor duşi
Stau de strajă pe la uşi
Fără care nimeni nu-şi,
Mai suportă-nsingurarea
.
Daţi-mi aripi prentru rugă
Că eu mă topesc de dor
Viaţa noastră e un zbor,
Interior!
————————————————-
Dine Costandine
Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu stele şi cu potcoave
Că mi-s nopţile bolnave
De urgie şi adaos
Şi mă pierd, mă pierd în haos
.
Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Că mi-s nopţile pustii
Bântuite de stafii
De mândre şi de cârlani,
De jandarmi şi pungi cu bani
.
Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu luceferi şi cu sori
Că-i fac galbeni sunători
Să-ţi ia ochii, să te-mbete
Şi să-i pun la mândre-n plete
.
Dine, Dine Costandine
Nu mai, nu mai da în mine
Cu vin vechi şi grâu domnesc
Că-n somn poteri mă-ncolţesc
Să mă fulgere sub lună
Să nu mor de moarte bună
—————————————–
Pâine de dor
Pâine-mi e de dor şi grâuri
Şi vin cai de mă mângâie
Eu mă duc să-mpletesc frâie
Până creşte apa-n râuri
.
Şi la fel de stepe-ntinse
Şi de fetele morgane
Hai cu mine măi cârlane
După nopţi albe şi ninse
.
Hai să batem zarea-albastră
Şi luceferii-n copite
Murgule plin de ispite,
Cât e lumea contra noastră!
.
Dor de frâu să-l ţin la brâuri
Coama-n vânt să mă mângâie
Eu mă duc să-mpletesc frâie
Până creşte apa-n râuri
———————————-
Hands up!
El stătea cu puşca-ntinsă
Eu, cu mâinile în sus
Pe câmpia fraged ninsă
Şi cu faţa spre apus
El era gata să tragă
Şi de el depindea totul,
Eu, să mor ca idiotul
Că el nu ştia de şagă;
N-aveam nici o variantă
Decât ochiul morţii negru
Că dintr-un conflict integru
Nu te scoate o bacantă
Un destin legat cu aţă
Ce e viaţa? Ce e moartea?
Dacă asta-mi fuse partea
Trebui’ s-o privesc în faţă!
Şi atunci mi-am spus firesc
Dacă tot trăii degeaba
Şi acum se-ncurcă treaba,
Mai bine să mă trezesc!
Şi-am deschis îndată ochii
Pe când mă-mpungea în coastă
Drăgălaşa de nevastă
Cu parfum suav de rochii:
- Ce te uiţi, parcă n-ai grai?
Bea-ţi cafeaua şi te du
Până-n junglă şi adu
Merindele pentru trai!
—————————————-
Reverie
E-atâta pace în ninsori
Şi-n fulgii care stau să cadă
Că-şi lasă pasul în zăpadă
Amprenta, de mai multe ori
.
Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint şi zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca nişte mesageri
.
Priveşte-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Şi se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe
.
Coboară îngerii şi-şi lasă
Un strat de pur şi diafan
Şi plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă
.
Şi-atâta pace-ncet se cerne
Din înălţimile albastre
Pe triste sufletele noastre
Cu uscăciunile lor terne!
—————————————–
Filigran
În veacul meu de sărăcie
Cobor tăceri adânci de peşteri
Cu filigranul printre meşteri
Ca-n propria biografie
.
Pledează versuri în instanţă
Între rigoare şi asceză
Şi-n fiecare paranteză
Veghează-ascunsă o balanţă
.
Argint şi aur în retortă
Căruţe cu ţigani pe rând
Prin noaptea lumii trec cântând
Cu Ursa mare în escortă
.
Imperiul meu de alchimie
Supus la creşteri şi descreşteri
Un filigran cu care meşteri
Dau zor într-o tipografie
—————————————–
Vin de-mi cântă, Radu Leşe
Curge neaua comănac
Dintr-o sită nevăzută
Şi deodată împrumută
Totul, straie de bumbac
.
Dar sub aşternut, ce cald!
Ce mi-aş mai dori în plus
Că pe unde-am fost eu, nu-s
Gheizere ca să mă scald?!
.
Ghemuit ca un covrig
Pun pe mine zece pături
Ca să nu ies în o-mături
Şi să nu tremur de frig
.
Zori de ziuă vin să cadă
Prin perdeaua albă, lipsă
Ăsta e doar un tertip să
Mai amân ieşirea la corvoadă
.
Mi s-au aburit pereţii
Cu adânci păreri de rău
Cred c-am fost un mare nătărău
Pe toate drumurile vieţii!
.
Parcă-aveam mai multe lemne
Pentru când avea să cearnă
Cu tristeţe peste iarnă
Şi atâtea alte semne
.
Cercetez şopronul gol
Vreascuri, câteva găteje
Vin de-mi cântă Radu Leşe
Şi-ţi dau ultimul meu pol!
—————————————-
Mai zi ceva
Mai lasă în pace manuscrisul
Zi ceva să nu mai stăm ca muţii
Eu am citit că până şi mamuţii
Dialogau să nu-i prindă plictisul
.
Nu mai duce degetul la gură
Că mie îmi urlă liniştea în cap
Îmi umblă hergheliile la trap
De sus în jos pe un hipodrom de zgură
.
Tu nu vezi că s-a răsturnat odaia
Şi ne ducem traiul pe tavan?
Dar ce spun eu, că totul e în van
Şi-mi vine să-ţi răstorn în cap tigaia!
.
Zi mă’ ceva să nu te strâng de gât
Cum i-a turnat Xantipa lui Socrate
Căldarea cu lături pe jumătate
Şi el i-a mulţumit. Atât!
——————————————-
Pândesc ibricul ca un popândău
Mai doresc iubito o cafea
Le-ai numărat? Va fi a câta?
Îmbătrânesc şi nici măcar atâta
Nu ştiu ce-nseamnă a exagera!
.
Prea slabă, n-o să aibă nici un haz
Prea tare, o să-mi facă rău
Pândesc ibricul ca un popândău
Să fluiere semnalul de macaz!
.
Degeaba-mi spui că nu învăţ deloc
Mi-e dor de o cafea ca de un drog
Şi bând-o, să mă simt ca un buldog
Hrănit pe dinăuntru doar cu foc
—————————————————–
Nu-mi mai călca pe vise
Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preşuri
Şi scoate-ţi ochelarii să vezi tu câte vrejuri
Ne urcă rătăcirea în capete pe umeri
Trec mastodonţi pe stradă că nu mai poţi să-i numeri
.
Stinge te rog ţigara, nu mai privi la lustră
Şi hai să-nchiriem o peşteră lacustră
Se dau în vânt turiştii pe tot ce e exotic
Şi vom lăsa mesaje în alfabetul gotic
.
Iar dacă n-avem bani de masă, de chirie
Om face rost cumva măcar de-o farfurie
Din alea zburătoare ce fac experimente,
Conduse de haiduci sau poate de Terente
.
Dar să pândim momentul când luna e-n eclipsă
Să cerem de la nasa pe vară o elipsă
Şi-o să-i privim de sus pe cei ce azi ne-njură
Să nu cădem de teamă la ei în bătătură
Şi toate ne vor trece pe lângă noi în vaier
Avem noi paraşute, dar nu vom avea aer
Iar dacă ţi se pare că-s multe riscuri, hai
Aprind eu aragazul şi pune tu de-un ceai
Ce fai maci?
Iubito, ce frumoasă pălărie
Garnisită verde mov!
Trăim într-un ocean de alchimie
Iar tu te-ai exilat într-un alcov
.
Trimite-mi o scrisoare, ce fai maci
Pe mine când mă prinde de urât
Îmi vine să mă strâng singur de gât
şi plâng. Şi tu nu vii să mă-mpaci…
.
Dar nu te bucura, că n-am curaj
Să-mi duc la cap proiectul asasin
Deşi aşa, puţin câte puţin
Puteam să încropesc un ce, colaj
.
Pisica toarce şi tu tricotezi
Un pulovăr, poate chiar mănuşi
Că vine iarna-acuşi, acuşi
Şi ne umple viaţa de zăpezi
.
Iubito, ce frumoasă pălărie
Anul trecut parcă era vertnil
Cum schimbă femininele tiptil
Nuanţele la câte-o colivie!
———————————————
Câinii veseli
Ador butaforia măruntă de pănuşă
Soarta când e prea ciufută seamănă cu o mătuşă
Dacă e milionară, ţie n-o să-ţi dea un cent
Ba mai cheamă şi notarul şi te-a scos din testament
.
De la visele frumoase, până la cele mai abjecte,
Am născut pe rând simboluri, dacă n-am putut afecte
Le-am lăsat ca moştenire unei alte generaţii
Să mai vină (cine ştie!) în coloană cruciaţii
.
Zilele în care plouă, parc-am fost, parcă n-am fost
Să-mi aştept diurn beleaua ca să mă găsească-n post;
Achit, semnez şi tac, mă reîntorc la vatră
Şi-nchid poarta să n-aud, câinii veseli cum mă latră…
Cazino
Biaritz
Portul cu vele
Demoazele cu umbrele
Hotel Ritz
De patru stele
.
Blitzuri şi vedete
Bani grămadă
Ce tornadă
Suveniruri, amulete
De paradă!
.
VIP-uri, o gorilă
Spada ca la scrimă
Totul dintr-o primă
Vorbă mai subtilă,
Un motiv de crimă
.
Şi deodată-mpuşcătura:
Foc de armă
La cazarmă
S-a oprit pe drum trăsura
Ţărmul liniştii se sfarmă…
____________________
Pictura de Viorel Lazarescu
____________________
______________________
