Creştinismul românesc
S-a recules toamna în barba patriarhului
La margine de inima livezii
Merele culeg roua iubirii
Fiecare dimineaţă limpezeşte toaca
S-a recules aburul de pâine al utreniei
ţipătul tainic al şoaptelor şi întrebărilor
Lacul de linişti al smereniei
S-a recules ochiul de soarele amiezii
răcoarea fierbinte a liturghiei
Unde frunzele credinţei scutură
buzele sărate de uitare
S-a recules amurgul în izvoare
Odihnindu-şi setea şi amnarul
în şiştarul de lapte al memoriei
în plămânul din piatra rugăciunii
Cândva…
Vom construi un pod al poeziei
Florile de metal ale nopţii
Vom construi o pasăre de sticlă
Buzele de mătase ale sorţii
Vom înălţa o punte din lamel e cuţitului
Suflete de utren ie cu ochii de ceară
Vom ridica mâinile agăţate în lumina lunii
şi vom juca pe cinste o banală partidă de baschet
pe terenul din spatele Paradisului
cu buzele transpirate de speranţă
Precum Ulise pe marea iubire
Ne vom iubi unde se întâlneşte cerul cu pământul
Ce vrăji pot să-ţi atingă aripa de fluture a inimii
Unde picătura de ploaie e fluviu izvorât din lacrimile tale
Unde pomii sunt trupuri arse pe buza dragostei
Ce vrăji pot să-ţi atingă aripa de fluture a inimii
Ne vom iubi unde se întâlneşte cerul cu pământul
Unde curbele coapselor tale sunt valuri înspumate
Unde navighează memoria cu mâinile tremurânde
catargul frânt al cuvintelor
Ce vrăji pot să-ţi atingă aripa de fluture a inimii
Unde picătura de ploaie e fluviu izvorât din lacrimile tale
Unde iubesc marea goală a p ieptului tău precum un măr
până la seva răcoroasă de lapte a muşcăturii de şarpe
până unde se întâlneşte sălbatic cerul cu pământul
Declaraţie
Cerul e albastru şi buzele iubitei sunt roşii
Simt răsuflarea ei furtuni de nisip
Oamenii topiţi de iubire în canicula îngheţată
Cerul e albastru şi buzele iubitei sunt roşii
Podul dragostei e coapsa fierbinte
Sirenă în marea ascunsă plăcerea
Cerul e albastru şi buzele iubitei sunt roşii
Şi umedă ploaia de vară
Inima muşcată pe terasa memoriei
Cerul e albastru şi buzele iubitei sunt roşii
Şi dulce-i sânul cum strugurii copţi toamna
Acuarela galbenă
Plouă fulgii grei de soare
Şi pâinea s-a stropit cu cel mai bun vin
Toamna a deschis ochiul de fecioară
şi dăruie trup felin
Plouă cu funigei adâncuri de miere
Şi nopţile nasc ţâţe aspre de sare
mâinile butucănoase alunecă furtuna
marinarii bulgări sticloşi din mare
Toamna fiară dezlănţuită amazoană
cu piept pârguit muşcat de fructele căzute
în palme umezite de brumă
Torna, torna, frate…
Pe strada de lut trecea uitarea
om în om s-a turnat turnarea
Pe strada de lut loveam privirea fierbinte
Omul Negru toarnă ochiul albastru
betoane, ciocane, verzituri sau europene podeţe
Torna, torna, frate
Pe strada de lut ordonă uitarea
Ţara frumoasă de turnători
Când reculegi Taina Spovedaniei,
Când bei coniacul sidefiu
Norocul tău sunt ochii albaştri
stâlpii cafenelei şi falnicul brad colegu l de servicii
Torna, torna frate
Pe strada de lut turnătorii se roagă pentru
tine, prietenii şi familia ta
Să-ţi fie cariera parte a Omului Negru
Să fii tu marele ochi albastru
Să le vezi şi auzi pe toate
Pe strada de lut când trece uitarea
Shopping
Buzele tale sunt două poduri
răsfrânte de iubire războiul
unde gloanţele sunt săruturi
rătăcite pe banca din parcul singurătăţii
unde luna bate chemarea
sânul tău izvor ce adapă lupii tineri
pe bulevardele noului mall al oraşului
Buzele tale sunt marcă înregistrată
pe blugii bărbaţilor grăbiţi în noapte
să prindă ultima reducere a fericirii
Iubirea
Iubirea a trezit noaptea
cum ţipătul lunii tinerele neveste
Iubirea are buze de felină adormită
şi oraşul a devenit un uriaş patinoar
pe ca re aleargă visele
cum mâini le pe sânii pietroşi
Iubirea trezeşte dimineaţa
cum o cafea tare singurătatea
Iubirea aleargă uitarea pe coapsele
marilor bulevarde în oraşul
unde super-marketurile sunt frumoase catedrale
unde femeile se roagă pe altarele electronice
unde bărbaţii şi fericirea sunt numere
pe bonuri fiscale şi carduri bancare
Trecutele iubiri
Buzele nopţii au aprins floarea iubirii
În bezna de ciocolată a întrebărilor
copiii plăcerii surâd lunii
ghioceii de varul primăverii
Am plecat şi ne-am dus cum vin şi părăsesc
exclamările dimineţile de culoarea cafelei
aburii ei topesc amintirile de uitare şi foame
În bezna de ciocolată a plăcerilor
buzele de iubire cresc trandafiri
japonezi frumoase grădini botanice
Buzele nopţii au aprins florile iubirii
marile burguri palpită sÄ ƒlbatice nuduri
inimi de stic lă aburindă trecătorilor
Fiica mea
Ea e sufletul meu
Ea respiră cu inima mea
Ea preacurata Maica Sfântă
picătura de rouă din Rai.
Ea prelinsă din ochiul tău Doamne
un val de cristal ce purifică
dimineţile când trezeşte
odată cu îngerii
copilăria lui Dumnezeu.
Viaţa de câine
Câine alb şi câine negru muşcă sufletul de lege
Câine alb şi câine câine latră inima din sânge
Câine bun de dus în moarte câine tort de lume beată
Câine frânt de viaţă-n roată câine tors fuior de ceaţă
Câine-i dorul dus de piatră ziua noaptea cuţu şagă
Timpul ros un os degeaba câine dulce somn de piaţă
Câine pâine-n fiinţă lins pe bot în flori de fragă
Crez
Sunt ultimul dac al acestui pământ
Sunt ultima clipă a acestei zile
Sunt ultima picătură de rouă de pe piciorul ierbii
Sunt ultimul strigoi printre mormintele strămoşilor
Sunt ultimul român dintre români
Sunt ultimul dintre cei ce sunt
Sunt ultimul dintre cei ce nu sunt
Sunt ultimul dintre ultimii
Sunt ultimul
Sunt
Podul poeţilor
Vom construi un pod al poeziei
Noi care avem legate mâinile de societate
Vom construi un pod de metafore
Noi cei care avem pe limbă gustul libertăţii de sare
Vom construi un pod de lauri
Noi care avem vieţile legate de moarte
Vom construi un pod al speranţei
Noi cei care scriem cuvântul pe cardurile bancare
Vom construi un pod al poeziei
cu piepturile noastre de fluturi din insectarul lui Dumnezeu
Noi cei care avem dreptul să fim fericiţi dincolo de moarte
Dorinţă
Vom vedea cândva răsăritul
pasărea inocentă a nopţii
Vom vedea cândva inima
răsărind peste ceaţă
oraşul dragostei şopârlă
ritmurile toamnei
Vom vedea cândva visurile adolescenţilor
tropăind pe scara ce duce în ochiul lui Dumnezeu
Vom vedea cândva luna
lăcrimând icoană de Paşti
Iubire domestică…
Noua mea baie din cartier are culoarea buzelor tale,
iar apa clipoceşte galeş ochii tăi
furtună ivită din senin pe marea iubirii
unde clăbucii se lovesc de stânca sânilor
unde iubirea naufragiază în uitare
ultima chemare a sirenelor
Noua mea baie din cartier străluceşte
cum coapsele tale lustruite de buze îndrăgostite
Noua mea baie din cartier seamănă cu tine
când ieşi din clăbuci
asemenea lui Venus din Millo
Noua mea baie din cartier are fainţa roşie
din peretele inimii
____________________
Pictura de Viorel Lazarescu
____________________
______________________
