Viata de roata
E greu, e greu si sa fii roata.
Roata unei masini.O janta.
Atatea rotatii pe minut,
atatea picaturi de benzina,
scurse si intrate, patrunse
in gura ahtiata dupa praf si noroi,
atatea plimbari, atatea drumuri,
fara rost te transforma treptat
intr-o roata batrana,
fara ochi, fara urechi,
doar cu nas, maini si os.
Dar gata, taci ! Taci!
Ma, tu nu intelegi sa taci?!
Ramai o janta intr-un mediu anost !
Muritoareo!
Cifrele, toate , au suflet?
da, oare cifrele, toate, au suflet?
1 da, e un suflet trist
2 e minunea si jocul vietii,
cuplul cant
3 si 4 sa inteleg ca ar fi familii
dar de la 5 incolo?
un intreg arbore genealogic?
Clipa
gandul stins din bec se confunda cu bataile tobelor din felinar
afara ploua a gri alb albastrui cer de primavara
adanca zbuciumata bataie si tropot de frunze amare
moartea presata de viata..gand fugit…suflet pierdut
…………………………………………………………… parfum de tu noroit.
Copacii albi n-au nins minciuna
si nici nu s-au ascuns de noi
au fost tot timpul la vedere
sinceri, albi, greoi si trecatori.
S-au nins si peste noi cu stele
si ne-au lasat sa stam sub ei
ne-au ocrotit cu blana lor polara
ningand fara minciuna, ningand milenar .
Fulg in devenire
imi place sa ma catar in copaci
cred ca sunt bratele tale, Doamne
simt ca sunt suspendata
intre cer si pamant
si vreau sa urc cat mai sus
catre Tine
fulg in devenire
Le chemin d’ entre toi et moi
Je sens toutes tes silences,
lilas comme l’aubergine
de souffrance ,
en pleuvant acide en moi.
Une porte agite,
toute bleue
comme l’eau nue
se reveille en dormant.
La lumiere blanche -rosee, de jasmin
de tes yeux et de tes pas
fait le tour du monde
pour un regard et pour une voix.
Autour de toi, tout c’est noir.
Mais tu, la colonne qui marche,
tu est seulement or arginte
inconnu, pas trouve, pas chez moi.
Manifestul existentei
Astazi nu va voi iubi, oameni.
Nu. Astazi voi iubi doar munti, zapada, cer si mari
va voi numi doar simple procesoare cu suflet, vorbitoare
da, hotarat asa voi face.
de ce-mi apari in cale, tu, cel pe care nu l-am mai vazut de ani?
Intelegeti! Voi, “oameni”, nu mai existati! Doar traiti, asta da
a exista presupune ca viata sa palpite in orice secunda de privire
asa simtiti?
nu va voi mai numi “oameni”,
arhitecturi robuste ale egoismului si ale clepsidrei cu timp irosit
Nu va voi iubi, eu care iubeam, eu care va iubeam pana la cer de mult
eu, picioare si maini pe pamant.
Oameni sau haine insufletite…
Nu am vazut niciodata asa
Nu am vazut de mult,
aproape niciodata
valuri atat de multe, repezi,
o mare asa de inspumata,
un cer asa de gri, de prea de-odata,
cu nouri negri, tristi sau furiosi
s-o zare atat de calda, calma
de curata,
de parca ar fi fost inima ta.
Nu am vazut de mult,
aproape niciodata,
o mare ce se zvarcolea,
o mare ce se zbuciuma
asa de mult ca acum,ca anul,
ca-n clipa asta.
Nu am vazut de mult,
aproape niciodata asa…
Parfum de liliac
M-am trezit.
Am auzit un dang prelung,
mi-am miscat aripile putin,
m-am dezmortit,
am deschis incet ochii
si am deschis din mine
cutia cu parfum.
De fapt, nici nu trebuia
eram eu, petala de liliac,
ma tineai in palmele tale gigantice si grele,
tu, mic rau.
Ma numarai
Dupa prima, adica eu,
petala no.1.
te opreai,
te gandeai,
zambeai,
visai,
vroiai sa numeri mai departe
dar…nu puteai.
Te vrajisem si nu te lasam.
Tu nu stiai.
Oricum, ti-am spus de la inceput
ca fac parte din floarea cu trei foi
si iti aduc noroc.
Vezi?
dintotdeauna ti-am spus
ca-ti voi aduce noroc!
Am avut dreptate!
M-ai pastrat de atunci,
din iarna aceea cu parfum de liliac,
ca pe un dulce blestem,
ca pe o dulce promisiune de iubire.
M-ai pastrat de atunci pentru tine,
pe vecie,
m-ai inchis in inchisoarea mainilor tale,
din care cand si cand imi dadeai drumul,
mic rau,
imbibat acum in parfum de liliac.
Parfum de paine
Vreau sa inventez
parfumul de paine.
Si tu sa te dai cu el.
eu te voi manca de viu,
cu abur cu tot,
gata inmiresmat,
asa cum esti tu facut.
Nu te mai incalzesc in cuptor.
Arde mocnit focul foamei in mine.
Foamea de orice.
Peregrinare
Imi zahar mustarul la semafor
verde astept mergand
primesc inghionteli multilaterale
fara scuze regrete cracneli
zidesc cladiri cu ochii
mintii infipti
in inima demolez unii oameni
cum spuneam lupt sa ajung undeva
pana cand nu-mi uit tinta
zaresc pe drum tot felul de haine
pantofi genti si altele
care atrag
dar nu ma hotorasc
sa opresc
acest lift o data pornit
oricum constat ca lipseste
butonus Escape
am in schimb -, +
si pentru unii Delete.
Mi-e sete as bea de aici
dar e prea mocirloasa
mai bine astept
continui sa ajung
la acel turn misterios si gri
ce ma infasoara rotund
am ajuns sa cred ca e cetatea din vis
sau poate chiar
o intrebare raspuns fina si tacuta
liniste gata
va las
am ajuns.
Portret
Petalele fiintei tale
sunt mereu ascunse
bine inchise
in primavara
violetul acela din toporasi
iti este in privire
in pasi
in poarta intredeschisa
din sertarul cu lumina
in usa cu multe ferestre
cu vid intuneric
de undeva de sus
sunetul soneriei se aude
rasunand in ecoul merelor ciocolatii
ca un ras
anuntandu-ti numele
…………………..pasii ierbii pe pamant.
Sunt
Sunt un punct in tot acest univers
ce clipesc, cand mai lent, cand mai intens,
ca si cum, floare fiind,
as inflori si as muri in una si aceeasi zi,
prelungita pentru o viata.
Cu toate acestea,
eu vreau sa fiu parte dintr-o dreapta.
Templul meu literar
In templul meu literar
exista sfinti,
statui si statuete mai mari si mai mici .
Eminescu troneaza ca statuia Maicii Domnului
in Biserica Baratiei ;
pe un piedestal, intr-o zona de plumb violet e statuia lui Bacovia plangand a toamna,
sunt arhanghelii poeziei – Labis si Blaga -
in mijloc e acel profet? , Arghezi .
de-o parte si de alta a templului meu
dorm statuile sfintilor
Baudelaire, Rimbaud, Prevert, Apollinaire
aghiazma din care ma adap
e Nichita Stanescu
iar la intrare e vesnic aprinsa o lumanare
Omar Khayam
Miroase a smirna si a tamaie in tot locul,
Shakespeare, Balzac, Goethe, Eliade, Cioran
ingeri ma privesc constiincios :
Caragiale, Sadoveanu.
Acum sunt aproape departe
si ma rog
pentru puterea spirituala
a adevarului meu literar
Amin !
Tristihuri
Ploaia albastra
s-a catarat pe haina.
Umbra a toamnei.
Armata copacilor
are strajeri.
Ciresi in floare.
Cerul a cuprins
in bratele sale
toata primavara.
In privirea ta
s-a adunat pentru o clipa
tot cerul.
Vantul
s-a certat cu Soarele.
Cer senin.
In pletele tale, copile,
s-a ascuns soarele.
Vant de primavara.
Petalele ochilor tai
mustesc a roua.
Dimineata in primavara.
Ti-am prins buclele
intr-o privire.
Le daruiesc vantului.
Tristetile toate
le-am uitat pe o banca
tarziu in toamna.
Soaptele insingurate
se topesc departe,
in ploaia toamna.
Pasii tai
ma conduc
spre drumul ciresilor.
Voi face un ceai
din toate aceste
flori rosii si vii.
Fiinta ta a prins
radacini adanci in primavara.
Ciresi in floare.
Flori de corcodus
miros a smirna asta data.
O stea priveste.
Pasarea muta
iti rosteste numele.
Hartie de cer.
Timid rasari tu,
mare de nu-ma-uita.
Simfonie in floare.
O lumina vara
se joaca in noaptea rece.
Taceri curmate.
Urma pasilor
tai mi-a netezit drumul.
Narcisa in vant.
Dansul pictat
al mainilor iubire.
Suflet stirb, pictat.
Coloane grele
inaltandu-se calme.
Irisi spre infinit.
Galbenul metalic
adaposteste miez.
Frunze si floare.
Trambitele marii
cocoseaza malul.
Apusul verii.
E tarziu in timp
un nor zugraveste gri
cerul, iernatic.
Linia fruntii
ti se misca prin plete.
Fir de iarba.
O picatura de ploaie
s-a spart in voi.
Lacrimi de roua.
Un drum adanc
se deschide in tine.
Balta de frunze.
Granulele lui
m-au invadat launtric.
Coaja de copac.
Te-am prins tremurand
in tubul Caii Lactee.
Cer de vara.
Rozul obrajilor tai
a inflorit copacul.
Muguri in soare.
Lanturile mainilor
fug de copaci.
Pasi ai verii.
E apa multa,
dar nu rabufnesc grijirle.
Balta de frunze rosii.
In torentul azi
am vazut lumina lor.
Spartura in cer.
Vreau sa ascult
toate tacerile din tine,
tu, cantec.
E vara afara,
furtuna-i, Doamne, in mine.
Un suflet.Vant continuu.
Ma oglindesc
in sufletul tau,oglinda.
Liniste si calm.
Sa ucid lacrimile
si sa creez bucuria?
Menirea?
Ochi ascuns,
clepsidra a vietii,
priveste.
Vant cetos de poaie
cuprinde nedumeririle toate !
Sa le strivim !
Lumina eterna
a ochilor tai cu luna,
stea.
Balaur in doliu,
gaseste lumina in ochii cerului.
Noapte.
Drum nehotarat
imbibat in vis si dorinte.
Serpuiesc.
Cer de indoieli,
pamant de nelinisti.
Mi-e a furtuna.
Iubire infometata,
felina blanda
musca focul.
Stea speranta
luna de vise,
Un cer doar de tu.
Pe coasta de mine
se astern lucirile blonde.
Coroana.
Dare rosiatice
patrund nepatrunsul.
Cerul sangereaza.
Bucuria striga,
prinzand radacini in mine.
E freamat.
Copacul ierbii
indoit de vant.
Susur si cant.
Literele dansand
in lanturile cuvintelor.
Joc al subintelesurilor.
Neraspunsele intrebari
strapung sufletele pline de ganduri.
Taceri vorbite.
Iarna albita de vreme
in viforul ingrijorat.
Suflet de cer inghetat.
Padure gemand,
incatusata de culoare.
Toamna in parg.
____________________
Pictura de Viorel Lazarescu
____________________
______________________
