POEM
Te-am aşteptat
şi fiecare clipă de aşteptare
a purtat numele veşniciei.
Te-am plâns
până când am devenit lacrimă.
Te-am dorit
până când m-am născut din nou
şi am purtat numele dorului.
Te-am iubit
de cred că până şi lui Dumnezeu
i-a fost sete de atâta iubire.
Şi tu niciodată
n-ai venit
respirarea mea…
…………………..
CANTEC
Dacă totuşi valul vine
de ce n-ar lovi încet
când zidul ce îl loveşte
este o inimă din piept.
.
Astăzi inimi, mâine valuri
ce izbesc tăcute maluri
şi un ritm într-una bate
mii de glasuri, mii de şoapte.
.
Dacă totuşi valul vine
de ce n-ar lovi încet
când zidul ce îl loveşte
este o inimă din piept.
………………..
TEMNICER DE GAND
Temnicer de gând
Aripi de cuvânt,
te mai chem plângând,
te mai chem plângând.
Tu-mi răspunzi tăcând,
că-ntr-o iarnă albastră
din inima noastră,
a crescut un dor
fără de ocol.
Eu te chem încet,
însă tu rămâi
doar în gândul meu,
eu te aştept mereu…
…………….
CÂNTEC
Nu pot trăi
Nu pot muri
Mi-e jale-n suflet
Şi-i pustiu
fără tine.
Nu pot visa
Nu pot zbura
Mi-e inima
Ca lacrima
fără tine.
Nu pot să râd
Nu pot să plâng
Nu ştiu de-mi este
Cald sau frig
fără tine.
Nu-i nici noapte
Nu-i nici zi
Timpul parcă
S-ar opri
fără tine.
Caut timp
Şi dărui timp
Nevenind uşor
Mă sting
fără tine…
CÂNTEC
Te mai chem
de unde eşti
din moarte
sau din poveşti.
Te mai chem
de unde nu-i
gândul meu
şi gândul lui.
Te mai chem
din nechemare
ca să-ţi dărui
o iertare
pentru plânsul
dintr-o şoaptă,
pentru gândul
dintr-o noapte.
Te mai chem
să poţi pleca,
nu ai fost
nu eşti al meu,
dar în taină
se sărută
gândul meu
cu gândul tău.
Nu te doare
cum mă dor
gândurile de cocor,
nu te plânge
cum te plâng
că ţi-am dăruit
un gând.
Cu păreri de rău
şi-acum
c-au venit
iubiri pe drum.
Eu în prag
de primăvară
Tu în toamnă
şi spre seară.
Eu c-un gând
de dimineaţă,
Tu cu-n dor
pentru o viaţă.
………………..
CRITICILOR LUI EMINESCU
A îndrăznit furnica
Să ţipe către lună:
să-i spună că nu-i destul de rotundă,
că prea se acoperă cu nori,
că prea e departe,
că prea pluteşte printre nori…
Şi în prostia ei de târâtoare pe pământ
A crezut că luna o aude.
.
Luna – sus,
rece şi clară,
cu o făţă mereu ascunsă,
nici nu ştia că pe pământ sunt furnici.
…………………
DOR
Frigul mi-a pătruns
şi în vise.
Am adormit cu ferestrele sufletului
deschise.
Am simţit cu inima
vestejirea frunzei
Pe pleoape am căderea brumei.
De atâta dor
plânge timpul trecând.
………..
HAIKU
Înainte de a fi carne
am fost înflorire
şi de atunci au rămas în mine
petale…
………..
HAIKU
Nimeni nu vine…
Toamna îmi sărută petala mâinii
cu moarte…
LUMINIŢA ALDEA
____________________
Pictura de Viorel Lazarescu
____________________
______________________
